Despre

Archive for August 2008

You gotta love the trunk monkey!!!! And it’s special pediatric edition!

Vreau şi io o maimuţică de-asta! Promit stoc inepuizabil de banane proaspete!!

Faza e relativ veche, dar e foarte tare. Mă întreb dacă „eroul principal” a jucat cumva şi în celebrul „T-u d-e a-i-r-p-o-r-t”. There’s no sugar!

later edit: pentru „ceia” dintre voi care cred  că-şi merită carnetul sau îşi dau examenul pentru permis: clickuiţi acia.

Anunțuri

I think the war in Ossetia will end. (Yeah, right…)

Rusnacii îs tari în războiaie… reci, calde sau gazoase. Lumea zice că o să izbucnească al Treilea Război Mondial. Din cauza Rusiei. Hmmm… Yeah, right! Nu apăr Rusia, dar pe dobitocii ăia de americani nu-i trage nimeni de urechi?? Ce caută încă în Irak şi Afganistan?? Pe Osama?? Şi, mai important decât atât, de ce mor ai noştri într-un război care nu-i al lor?? De ce exista un scut american antirachetă?? De ce un soldat român mănânca mai prost decât un puşcăriaş??  De ce îi pupăm în cur pe americani?? Nu doar noi, românii, că noi aşa suntem de când suntem, am pupat în cur pe cine ne-a convenit, luând la rând turcii, nemţii, ruşii, americanii…

În fine, dacă izbucneşte într-adevăr un nou război mondial suntem în mare căcat, noi, românaşii, pentru că atunci nu vom mai ştii pe cine să pupăm în cur… Deşi, sincer, nu cred că Rusia are nevoie de război armat atâta vreme cât poate, pur şi simplu, să oprească gazele!

P.S. Iubesc România!

*Poza am găsit-o pe un site rusesc… să mai zică lumea că ruşii n-au coae!!

Nu fac reclama site-ului de piţipoance, dar e primul site pe care intru aproape zilnic, concomitent cu verificarea mailului… „De ce fac asta?” – mă tot întrebam într-o perioadă… iar când au dispărut fetele o perioadă din peisaj mă încerca o disperare internetică acută. De ce naibii intră lumea pe pitzipoanca.org?? Ei, bine, răspunsul l-am găsit printre amintiri: am un prieten care acum câţiva ani se uita la fiecare emisiunea „Ciao Darwin!”. Şi nu numai că se uita, dar omu’ devenea coleric în faţa televizorului, se minuna de fiecare dată de imbecilitatea (regizată – prietenii ştiu de ce!) rasei umane. Zicea că urăşte emisiunea aia. Că n-o suportă. Că l-ar lua la bătaie pe Dan Negru dacă l-ar întâlni. Şi totuşi se uita la ea…

Eu nu urăsc pitzipoancele (cele care scriu) şi nici piţipoancele care „prestează” pe site, dar cred că le vizitez din acelaşi motiv care-l făcea pe prietenul meu să se isterizeze ca o maimuţă-n călduri la emisiunea cu pricina: refulare. Refularea dorinţei de a fi prost! Refularea dorinţei de a-ţi pune zece kile de haur fals pă tine sau de a spune inepţii pe un post naţional. Nu îmi doresc să fiu proastă, mi se pare că e totuşi trist, dar recunosc că trebuie să fie tare bine să fii prost!! Să te trezeşti dimineaţa fără nicio aşteptare de la tine, să ai bucurii mari atunci când e frumos afară şi te poţi machia în voie ca să ieşi în lume (prietenii ştiu de ce, again pitzi.org). Sau să apuci o gagică de cur pă stradă şi să râzi. Totuşi, ar mai fi un motiv, după o zi stresantă intelectual, e foarte relaxant să te holbezi la specimene de o prostie bubuitoare mai putin privilegiate cu de-ale creierului.

Anywayz, mă las de filosofie pă ziua dă azi.

Eu mă recunosc în acest individ!! Should I be worried?

*Iote că facui un post „poliglotic”!

Etichete: ,

Pentru că femeile sunt speciale. Pentru că fetele sunt speciale. Pentru că în spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie. Pentru că mamele sunt femei. Pentru că eu sincer cred că lumea nu-i condusă de regi, preşedinţi şi mafioţi ci de soţii, secretare şi amante. Pentru că 70% dintre oamenii neşcolarizaţi sunt femei. Pentru că suntem capabile să schimbăm lumea.

Etichete:

Da, titlul corect ar fi „Dragostea. Si ipostazele ei.” Just let it go!

Zilele trecute am văzut la metrou o tanti şi un nene, un cuplu extrem de îndrăgostit. Nimic interesant până aici, porumbei exhibiţionişti sunt peste tot. Ceea ce m-a uimit pe mine era o diferenţă absurdă între aparenţă şi esenţă. Ea: păr oxigenat blond, cu rădăcini crescute de cel puţin o lună jumate (rădăcini înfiorător de brunete, de altfel), ceva riduri pe faţă, dinţii din faţă cariaţi, îmbracată ca o ţărancă provincială, poşetă multicoloră plasă de rafie ataşată. El: păr puţin şi gras, chelie multă, şapcă aşezată într-o rână pe scaunul de alături, ţinută de muncitor pe şantier, dinţi: lipsă totală în partea frontală. Bun, erau nişte ţărani! Ceea ce m-a impresionat a fost limbajul lor nonverbal extrem de evoluat: priviri tandre, zâmbete (din partea ei, că el nu avea cu ce.), atingeri pe care le văd la cupluri care au o legătură extrem de profundă. Mi-e greu să descriu exact constrastul ăla grotesc între înfăţişarea lor şi profunzimea cu care se uitau unul la altul. La un moment dar tipa a vărsat pe ea nişte suc (aveau o sticlă de suc cu ei – total irelevant) şi el s-a grăbit s-o şteargă, într-un gest de altfel tandru, cu mâneca bluzei de training.

În fine, iar nu scriu nimic interesant, dar o să vă plictisesc destul cu poveşti de-astea urbane, mai ales de la metrou, că acolo-mi vine inspiraţia.

Ah, şi la ieşirea din metrou, într-un gest profund cavaleresc el ia luat sacoşa din rafie şi i-a făcut semn să coboare ea prima…

Da, şi acum toate commenturile (dacă voi avea parte de aşa ceva, desigur), vor fi legate de faptul că am prejudecăţi, că „ce domne’ dacă arătau ca ultimii cocalari, asta nu înseamnă că nu se pot iubi?”. Ei bine, eu nu la asta mă refeream. Oamenii ca ei se iubesc de obicei altfel. E vorba de cultura şi mediul de viaţă al fiecăruia, iar înfăţişarea lor le trăda originea.


August 2008
L M M M V S D
    Sep »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Top click-uri

  • Niciunul