Despre

Paris – oraşul iubirii cu o uşoară aromă de urină

Posted on: octombrie 3, 2008


În ultimul post am promis impresii despre Paris.

Nu prea am chef să scriu aşa că voi face un scurt rezumat: Oraşul e suuuuupeeeeeeeeerb, păcat că-i locuit. Parizienii sunt infecţi (nu vreau să generalizez, dar nu am întâlnit excepţii în cele 5 zile). E un oraş scump, boem, un „must” în palmaresul oricărui călător, paradisul piţipoancelor venite la shopping, neprimitor pentru cei „neboemi”, un oraş care nu inspiră siguranţă şi în care ai senzaţia că toţi se holbează la tine.

În Paris plăteşti pentru absolut orice, inclusiv ca să faci pipi. Preţul mediu pe o vizită la un wc e cam de 50 de eurocenţi. Uneori trebuie să plateşti chiar şi la toaletă în restaurant (chiar dacă eşti client!). Poate de-aia pe străzile din Paris miroase a pipi. Şi la metrou la fel. Şi pe aleile ascunse. Şi în boscheţi. Şi în faţa catedralei Sacre-Coeur. Există, desigur şi wc-uri publice gratuite pe stradă, dar sunt la fel de „atrăgătoare” ca eco-toilet-urile noastre şi dacă nu ai stomacul tare nu prea poţi să intri acolo.

Lucruri care m-au impresionat:

1. Turnul Eiffel. NU poţi să pleci din Paris fără să urci până în vârful lui!!!! E un „hipermust”! Iar apusul văzut de la etajul 2 este cel mai romantic lucru din multivers!!! (Bine, acum depinde şi de persoana care e lângă tine)

2. Catacumbele din Paris. Nu sunt un obiectiv turistic foarte cunoscut, dar merită vizitate. Se află la 20 de metri sub pământ şi au o istorie foarte interesantă: în urmă cu ceva secole (spre incultura mea, nu am reţinut exact câte) în locul respectiv existau nişte cariere de piatră care erau exploatate. După o vreme exploatarea s-a oprit pentru că mai multe construcţii începuseră să se surpeze. Booon. Pe la sfârşitul secolului 18 cel mai mare cimitir din Paris, Cimetiere des Saints-Innocents, a devenit insalubru şi focar de infecţii şi alături de el alte cimitire din oraş, aşă că autorităţile s-au gândit să mute toate osemintele în catacumbe. Şi nu doar atât, au făcut adevărate aranjamente din oasele defuncţilor, astfel încât cranii, tibii şi femure decorează pereţii catacumbelor într-un spectacol grotesco-artistic al morţii. Se crede că printre cele 6 milioane de cadavre (sau ce-a mai rămas din ele) se află şi cele ale lui La Fontaine, Jean Baptiste, etc… Ce m-a impresionat: e un loc mai degrabă profund decât lugubru care te face să te gândeşti la viaţă şi moarte, etc… Poate tocmai de-aia la ieşire ai un caiet de impresii.

3. Sacre-Coeur. E un loc mai degraba impresionant prin amplasare, decât prin orice altceva. Artiştii care pictează în spatele catedralei şi cei care cântă în faţa ei creează o atmosferă boemă şi plăcută. Ceea ce strică atmosfera sunt negrii care te acosează efectiv cu nişte sfori care nu ştiu la ce servesc. Problema e că tipii ăia sunt foarte insistenţi.

4. Luvrul. Muzeul inculturii. Toată lumea merge la Gioconda şi Venus din Milo. Şi eu am fost, de ce să mint? Mona Lisa e mică, aşezată într-o sală plină cu tablouri mari, iar lumea se înghesuie ca în staţia de metrou Romana să se tragă în poză cu Gioconda. Este o dovadă clasică a puterii advertisingului. Săli precum cea a sculpturilor antice precolumbiene şi africane sau ale picturilor miniaturale erau GOALE!!! În fine, trăiască Da Vinci şi codurile lui!

5. Champs Elysees. Un fel de Av. Castellana a Parisului. Un bulevard frumos, plin de magazine în care orice produs e mai scump decât biletul meu de avion până acolo.

Deci, cam atât. Un rezumat cam lung, ce-i drept.

O să pun şi poze, da’ acu’ mi-e lene.

De precizat că aceste impresii sunt pur personale şi nu reprezintă decât imaginea MEA despre Paris.

Reclame

8 răspunsuri to "Paris – oraşul iubirii cu o uşoară aromă de urină"

draga clemi, ca orice om indragostit de paris tin sa precizez si eu cateva lucruri, impresii tot pur personale dar care ar contrabalansa cumva ce ai zis tu, ca trebuie sa fie si pro si contra:):
1. in majoritatea capitalelor europene si nu numai se plateste la wc. in viena se ajunge si la 2 euro.
2. luvrul-muzeul inculturii. mie imi suna a blasfemie:) si chestia cu mona lisa e mica imi aduce aminte de americanii care se uitau la ea si ziceau ingretosati: but it’s small!!. lor le inteleg grandomania.
3. pe champs elysee. nu e nimic exagerat. sunt preturi mari….la fel ca la noi, in aceleasi magazine, la adidas de exemplu sau eu mai stiu. asta daca ai fost atenta. la virgin gasesti carti de carti cu 10-20 de euro.
cam asta.

@Monica

Merci pt impresii, e bine sa contrabalansezi intotdeauna opiniile pro/contra. Nu cred ca m-am facut inteleasa, asa ca as mai avea de adaugat: In legatura cu Luvrul. Era acolo o mica ironie… Se referea la incultura oamenilor care vin, se trag in poza cu Mona Lisa si zic „Vai, ce mica e!” dar ignora total celelalte tablouri. Ar fi trebuit probabil sa scriu „Luvrul. Muzeul incultilor.” Nu m-am facut clara. Mea culpa!

In legatura cu pretul la toaleta, daca se practica si-n alte tari nu-nseamna ca e normal. Nu mi se pare normal sa ma duc la restaurant, sa consum si cand cobor la toaleta sa ma buzunaresc de marunt. N-ar fi mai simplu sa includa costurile intretinerii unei toalete in nota de plata? Mi se pare mai de bun simt.

Iar pe Champs Elysees nu am intrat in toate magazinele, unde am intrat era scump, unde n-am intrat am vazut o anumita categorie de oameni intrand si am dedus de acolo ce fel de preturi au. Problema nu e ca sunt preturi „ca la noi” pentru ca si la noi sunt multe chestii scumpe. Probabil ca mi-au scapat cateva magazine. Sunt atat de multeee!

Nu incerc nicio clipa sa neg frumusetea Parisului. Ai de ce sa te indragostesti, e adevarat. Pe mine nu m-a cucerit (Haha.. se cam observa, stiu!), dar sa dam Parisului ce-i al Parisului! E un oras frumos!

Merci inca odata pt comentariu.
Ziua buna!

Si inca ceva :))
Ai spus ca esti indragostita de Paris.. Sunt tare curioasa ce parere ai despre parizieni. Poate imi schimbi tu parerea. Eu nu am dat peste oameni amabili. Asta a contribuit substantial la impresia generala pe care mi-a lasat-o Parisul. Nu stiu, nu m-am simtit binevenita acolo. Nu a fost vorba despre faptul ca sunt romanca, nici vorba! Cred ca asa sunt ei cu toata lumea… 😉

hm. mie parizienii mi s-au parut extraordinari. am inteles ca sunt tzeposi cu cei care nu stiu franceza. parisul nu este scump deloc. depinde daca stii unde sa cauti. eu am mancat in cartierul latin 3 feluri de mancare cu 9 euro, mai multe zile la rand. mi-am cumparat 2 perechi de blugi de firma cu 45 euro (era oferta). si sunt super. ii port si acum, dupa 3 ani. mi-am luat super geaca de iarna de la h&m cu 40 de euro…etc.
dar parerea mea este ca parisul nu se poate cunoaste in 3 zile. eu l-am batut la pas 10 zile. si nu a mirosit niciodata a urina. nici cand am batut noaptea malurile senei si strigau dupa noi oamenii fara adapost care isi instalasera corturile acolo..

@ horea

Poate ca aici era problema… franceza mea e f ruginita. Dar m-am straduit sa ma fac inteleasa in limba lor pretioasa. Totusi, nu am dat peste oameni prea dragutzi. Ba chiar mai mult, un nenea Garcea a vrut sa ma aresteze pe motiv ca ma aflam (ca pasager) intr-o masina parcata aiurea, asta dupa ce l-am rugat politicos sa vorbeasca mai rar sau in engleza. Am mai avut experienta unor ospatari care nu ne-au bagat in seama si care au fost neciopliti. A unor oameni care se uitau stramb la noi. Nu stiu, poate ma insel, am zis ca nu vreau sa generalizez.

Si inca ceva, recunosc, n-am stiut „unde sa caut”. Am luat-o mai mult la nimereala. Ah, si eu ma refeream la magazinele de pe Champs Elysees, ca altele nu prea am vizitat.
Cat despre mirosul de urina… sa stii ca si sor-mea mi-a zis ca ea nu a observat asta, dar pe bune ca erau locuri in care pur si simplu putzea!!! Cum ar fi in unele statii de metrou sau cum urci la Sacre-Coeur, la balustrada (cel putin in partea din stanga, asta daca poate cineva sa mearga pana acolo doar ca sa confirme tuturor ca nu-s nebuna!!) sau pe promenada sau pur si simplu la unele colturi de strada. Oricum, sa stii ca n-am fost singura care a observat asta. Dar eu sunt f atenta la mirosuri si poate de-aia am observat. Mie mi s-a parut destul de evident…

Si da, stiu ca si pe tine te-a cucerit Parisul. Repet, pe mine, nu. Si nu pt ca as fi fitzoasa sau dimpotriva, neumblata (si asta o stii). Am avut unele asteptari si am fost dezamagita, desi per ansamblu calatoria a fost superba. Ideea e ca Parisul nu e pe sufletelul meu, desi au fost cateva momente pe care nu le voi uita prea curand:
tolaneala pe iarba taiata la milimetru din Jardines des Tuilleries (sper ca am scris corect, franceza mea e f ruginita 😛 ), „stationarea” in fata celebrei piramide de sticla a Luvrului si cel mai superb (da, stiu ca n-are grad de comparatie!!) apus de soare din multivers (vazut din Turnul Eiffel).
Asta ca sa nu spun numai lucrurile negative… 😉

🙂 despre parizieni…ma uite eu nu stiu franceza, insa am vbit cu ei in engleza si a fost foarte ok. n-am dat peste nimeni care sa refuze sa vorbeasca sau se se uite urat la mine pentru ca nu le cunosc limba. poate ai avut tu ghinion:) eu am dat numai peste oameni veseli si amabili. si mie mi se par extraordinari. nu stiu exact de ce, insa cei peste care am dat eu erau prietenosi si mi se pare ca toti au ceva deosebit. este o combinatie la ei intre rafinament, bun gust, distinctie, dar si delasare, indiferenta, depravare si alte aspecte.:D sunt cam fascinanti asa…:)

@ Monica:

Inseamna ca am avut eu pur si simplu ghinion… 😦

Draga mea sora si dragi prieteni ai sora-mii, am fost si eu la Paris si as vrea sa va impart si parerile mele:
1. Parizienii, francezii… sa-i definesti implica multa subiectivitate, implica experienta personala. Eu una nu ii am DELOC la inima si credeti-ma ca am cunoscut foarte multi francezi(am studiat la liceu uman biligv – franceza si am avut profesori francezi, am lucrat 3 ani intr-un hotel important din Bucuresti unde aveam foarte multi oaspeti francezi, am fost la Paris, lucrez cu colegi francezi, sotul meu lucreaza la o companie franceza, deci… am ceva experienta cu acest neam). Nu cred ca putem ajunge la un numitor comun, este, repet, in functie de experienta fiecaruia, dar prin regula de 3 simpla, daca am cunoscut 10 francezi si toti nesuferiti, pot extrapola, caci asa fac si marile companii de sondaje.
2. In Paris miroase a urina – si asta nu se poate nega – dar numai la metrou (care este groaznic si infect dar SUPER EFICIENT si RAPID) si la Sacre Coeur. Cel putin eu doar acolo am simtit acest iz. Sa nu uitam ca mega-industria parfumurilor frantuzesti are la baza mirosurile urate ale acestui popor, deci… nici asta nu se poate nega.
3. Pe mine m-a dat pe spate Parisul – si nu am urcat la Turn (incredibil, nu?). Este un oras mare si nu poate fi curat precum Sevilla, dar are un farmec aparte ce nu i se poate nega, oricine orice ar zice. Nu as putea trai acolo, dar l-as mai vizita cel putin o data (ca sa urc pe Turn :)).
Luvrul cu ale lui gradini este superb… Si eu am fost dezamagita de Mona Lisa si pentru ca este un tablou foarte mic si pentru ca fura din farmecul celorlalte (este un tablou imens al lui Michelangelo pe care nimeni nu-l baga in seama), dar mi-am dorit mult sa o vad… Asta e marketingul!
Plimbarea pe strazi e o placere, ai cu ce te delecta.
Ne-am oprit intr-un magazin de ciocolata (super scumpa de altfel) unde se serveau „mostre” si am gustat cea mai fina ciocolata posibila…
In fine…
Clemy, poate nu te-a dat pe spate dar sigur ti-a marcat experienta calatoriilor.
Hai ca in sfarsit mi s-a terminat programul. E vineriiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!
Pa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

octombrie 2008
L M M J V S D
« sept.   nov. »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Top click-uri

  • Niciunul
Reclame
%d blogeri au apreciat asta: