Despre

Archive for octombrie 4th, 2008

Am început cu penibilul şi am terminat cu presa, doar merg mână-n mână, nu?

Ca o cititoare/vizitatoare fidelă a site-urilor îmbâcsite de pitzipoance, cocalari şi alte specimene de genul ăsta am dezvoltat în timp o nouă dilemă. Dilema penibilului. Cred că oricine s-a simţit penibil măcar odată în viaţă. Fie că ai vorbit cu stropi, fie că ţi-a pleznit fermoarul de la pantaloni în public sau, ca mine, într-o dimineaţă în care nu mi-am băut cafeaua am făcut-o de oaie în faţa a o sută şi ceva de oameni pentru că mi se tot „limba plimba-n gură” şi oamenii ăia or fi rămas probabil cu impresia că sunt o… tută în ale gramaticii limbii române. În fine, ideea e că există un simţ al penibilului, dacă uneori te simţi aşa, nu?

Teama de penibil cred că poate fi considerată chiar de bun simţ, dar ce se întâmplă cu specimenele care nu numai că nu se simt penibile dar care chiar se cred interesante. Ţine de (in)cultură? De mediul în care trăiesc? Nu încerc să dezbat aici fenomenul pitzipoanca, ultra-para-hiper-dezbătut şi celebru. Încerc doar să înţeleg dacă există vreo sinapsă mai specială pe care o fac neuronii ca să-ţi semnaleze că eşti penibil, dar care apare numai la unele persoane? Aş vrea să cred că are o legătură strictă cu IQ-ul. Poate aşa ar fi mai simplu să recunoşti proştii când trec pe lângă tine. Dar nu e chiar aşa. Cunosc oameni cu un IQ slăbuţ, micuţ, dar care îşi cunosc limitele şi au teama asta de penibil.

Eu pur şi simplu nu pot să concep cum poate cineva sodomiza bunul simţ în aşa hal încât să râdă şi curcile de el/ea iar el/ea să continue să se creadă interesant!!!!

Poate e vorba despre o simplă răsturnare a sistemului de valori, poate că aici e excepţia pe care Maslow a omis-o când a conceput piramida. Poate că nevoia de hrană, locuinţă şi bunuri ce sporesc confortul este devansată de câştigarea unei poziţii sociale şi achiziţionarea bunurilor de valoare care să confirme poziţia socială. Poate că în această inversare a valorilor ceea ce unii văd ca penibil, alţii văd ca glam, ca rahat-suflat-cu-aur. Poate că şi penibilul, ca multe altele, este o noţiune relativă, deşi încălcările flagrante ale bunului simţ SE OBSERVĂ CU OCHIUL MIOPIC LIBER!!!

În fine, n-o să mă lămuresc azi cum e cu penibilul… dar voiam să mai adaug un singur lucru, aşa ca o pată de culoare, apropo de penibil: niciodată nu m-au interesat scandalurile mondene, nici măcar cele sexuale, dar azi un impuls divin m-a îndemnat să intru pe pagina unui căcat de cea mai joasă speţă numit de unii ziar, al cărui nume nu contează, nu merită amintit. E vorba de un ziar care, ca multe altele trăieşte din băşinile şi scobiturile în nas ale vedetelor, iar din când în când mai primeşte câte un video „compromiţător” cu vreo vedeta cvasi(ne)cunoscută. Existenţa jenibilă a acestei publicaţii nu intră totuşi în dilema mea despre penibil pentru că aici intră un factor decisiv numit de unii „bani”, „cash”, „mălai”, etc…

Articolul de fond al cvasiziarului era despre o fufă cântăreaţă de la noi care a fost filmată de un fost iubit în timp ce făceau sex. Cică. Eram curioasă să văd până unde pot întinde oamenii ăştia limita bunul-simţ şi am dat click pe video. Booon. Tot ce se vedea în video era vedeta respectivă, îmbrăcată sumar (dar nu mai sumar decât în apariţiile sale publice!) pe un pat şi un domn care-i tot dădea târcoale pe-acolo. Partea cu sexul ori a fost tăiată din motive „că, dom’ne noi e ziar serios, nu promovăm pornografia!” ori pur şi simplu nu există.

Partea cu adevărat penibil e că titlul articolului se referea la alte „vedete”, foste iubite ale domnului, şi la dilema existenţială: „Oare şi ele au fost filmate??”. Păi normal, şi eu aş scrie despre asta dacă aş primi un video care nu conţine nimic interesant dar pe care l-aş cataloga sub unul dintre cei 3 „S” şi m-aş întreba plină de curiozitate dacă mai există cumva şi alte video-uri pe aceeaşi temă, dacă sunt mai interesante (poate arată ceva mai multă cărniţă, că în ăsta nu apar complet dezbrăcaţi) şi cel mai important – cum pot intra în posesia lor????

Culmea e că, „survolând” peste comentarii am văzut că o anume domnişoară Corina voia cu orice preţ să vadă videoclipul întreg întrebând disperată unde îl poate viziona.

Aşadar, dragi colegi „jurnalişti”, vă urez baftă la îndobitocirea populaţiei! Faceţi o treabă bună până acum, cel puţin asta ar spune donşoara Corina. Aveţi grijă însă, că atâta căcat mâncat provoacă indigestie că unii jurnalişti „e” serioşi şi unii cititori „e” şi ei serioşi şi la un moment dat se vor sătura de mizeriile aromate pe care le serviţi!

Asta a fost tot deocamdată. Ca de obicei sunt incoerentă în idei. Cui nu-i place să nu citească. Cine nu-nţelege să nu se straduiască (să nu-i pleznească cumva circumvoluţiile). Gata.

P.S. Există şi jurnalişti serioşi, care sunt suficient de inteligenţi ca să nu se simtă vizaţi de cele de mai sus!

Reclame

octombrie 2008
L M M J V S D
« sept.   nov. »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Reclame