Despre

Campanie de bun-simţ

Posted on: octombrie 14, 2008

Dragi nesimţiţi,

În urma unor cugetări şi analize profunde ale oamenilor din jurul meu („clipoceşte” la postu’ ăsta!) am decis să iniţiez o campanie pentru ajutorarea handicapaţilor. Pentru că aşa se numesc şi oamenii care din varii motive şi-au pierdut vreun simţ. Iar voi sunteţi handicapaţii pe care vreau să-i ajut. Pentru că v-aţi pierdut bunul-simţ. Nu-i nimic, unii se nasc fără, alţii îl pierd pe parcurs.

Pentru tine, călătorul de pe scaunul din faţă care ascultă manele la mobil; vecinul care-mi trânteşte uşa-n nas deşi m-a văzut în urma lui; vânzătorul care se răsteşte la mine; colega care se face că „nu mă vede”, deşi am salutat-o; puştiul care-mi pune mâna pe fund şi i se pare amuzant; taximetristul care înjură ca la uşa cortului ceilalţi participanţi la trafic; şoferul care mă şterge cu oglinda retrovizoare gonind fără a se uita în urmă, pe trotuar; poliţistul care nu ştie să vorbească cu „dumneavoastră” când mă amendează; profesorul care îmi face avansuri; colegul care mă hărţuieşte; băieţaşii de cartier care mă fluieră şi mi se adresează cu „păpuşe”; copiii vecinilor care tropăie la ore târzii şi dau muzica la maxim când nu-s părinţii acasă; posesorii de căţei care nu adună excrementele lăsate de animalul lor pe motiv că „ce, dacă tot sunt atâţia câini comunitari… io de ce să strâng?”; baba care trece în faţă fără a sta la coadă pe motiv că-i operată; vânzătoarea care aproape intră cu mine în cabină în timp ce mă schimb; şoferii care parchează anapoda pe trotuar fără să lase măcar 20-30 de cm prin care să te strecori; fetele prea fardate şi prea fiţoase care se uită la mine de sus, cocoţate pe platforme multicolore de 10-12 cm; băiatu’ gelat care are valoare şi mă face „proastă” pentru că nu mă interesează nici ce spune, nici cine este sau cum arată; ţiagnii care fac nuntă „regească” la cort, în spatele blocului, cu manele la maxim; puştii needucaţi, care n-au habar ce e ăla sex dar vorbesc toată ziua cu „plm”; bărbatul care se ţine de aceeaşi bară cu mine şi nu se împacă bine cu apa şi săpunul, dar ţine morţiş să îmi împărtăşească îndeaproape aroma lui proprie ce aduce puţin a mosc putrezit; cocalarul care soarbe ultima picătură de Pepsi, din picioare, înainte de a pleca din restaurant, că deh, dacă tot a dat 3 lei pe suc…; cocalariţele care umblă-n gaşcă şi-mi fac trimiteri la rudele moarte pentru că li s-a părut că mă uitam la ele, asta după ce mă ameninţă cu bătaia; toţi ăia care jignesc, urlă sau claxonează în trafic ca tâmpiţii; toţi ăia care fac scandal pentru 50 de bani; şi în principiu, toţi ăia care prin acţiunile lor jignesc, deranjează sau agresează pe cei din jur. Adică voi, nesimţiţii.

Nu ştiu exact cum voi face această campanie, dar aştept idei de la cititorii mei fideli (am norocul că am trafic mic şi cei care mă citesc îmi sunt şi prieteni). Pentru că nu mai suport oraşul ăsta şi oamenii care îl populează. Pentru că îi spuneam astăzi unei prietene care-mi zicea că ei nu-i mai pasă, că dacă nu încerci să schimbi ceva nu ai dreptul să te plângi. Ea mi-a răspuns sec: Nu mă plâng. Eu zic să ne plângem, dar nu de milă! Mai fac câteva încercări de a schimba ceva. Încă mai am imboldul ăsta. Poate sunt naivă. Dacă nu reuşesc să schimb, îmi dau demisia şi emigrez. Dar, din nefericire, o să fiu mereu cu gândul la ceva ce am scris când eram mai mică, intitulat „Copilul care vrea să schimbe lumea”. Poate o să-l pun şi pe blog la un moment dat.

Dar, las melancolia la o parte şi revin la nesimţiţi şi la demersul meu de a-i urma pe cei care acum câţiva ani iniţiaseră o campanie care avea sloganul „Te-ai spălat astăzi pe cap?”. La momentul respectiv mi s-a părut de-a dreptul scandalos. Cum adică, oamenii nu se spală zilnic pe cap??? (La noi încă e mentalitatea asta că „nu e bine să te speli pe cap în fiecare zi”. Ei bine, eu mă spal zilnic pe cap de ani de zile şi am un păr frumos, lung, viguros, n-am făcut meningită, nici păduchi şi nici nu ies cu părul gras din casă.)

Ca să n-o mai lungesc, dacă oamenii n-au cei 7 ani de-acasă mă ofer să-i ajut. Pentru că sunt atât de frustrată şi sătulă de nesimţiţi încât aş putea chiar omorî unul (după ce l-aş tortura după cum urmează: ţiuit de claxon în ureche: 2 ore/zi, mirosit subraţe neepilate şi nespălate: 2 ore/zi, molestare sexuală verbală: 2 ore/zi, înjurături elaborate la adresa predecesorilor din partea mamei sale în timp ce stă ţintuit(ă) pe scaun, cu un leucoplast pe gură: 2 ore/zi, „dezbrăcat la pielea goală” şi expus în faţa unei mulţimi care să râdă şi să arate cu degetul (asta doar pentru a-i scădea stima de sine, care oricum depăşeşte limitele normalului de vreo 3-4 ori): 2 ore/zi.)

De fapt, ştiţi ceva, cred că după un regim de-asta de tortură i-aş reda libertatea  în jungla urbană a Bucureştiului, cu conştiinţa împăcată că am curăţat un nesimţit fără să-l omor!

Lăsând la o parte planurile mele utopice şi care „sunt un pamflet şi trebuie tratate ca atare” (adică pentru ăia grei de cap: n-o să omor pe nimeni!! E doar o… „licenţă bloggetică”) aştept idei şi sugestii, eu deja am ceva în cap dar n-am cunoştinţele tehnice necesare pentru a pune în practică ideile mele.

Şi închei cu o întrebare: ăia care trec pe lângă adolescenta bătută de aurolaci fără să intervină sunt tot un soi de nesimţiţi sau pur şi simplu insensibili? Nu uitaţi că poate fata de care vorbesc şi care este foarte reală pentru mine, pentru voi e doar un personaj, dar cum ar fi să fie în aceeaşi postură mama, fiica sau sora voastră? Hai că parcă acum situaţia se schimbă… parcă n-aţi mai traversa pe partea cealaltă privind indiferenţi cum aurolacii ăia îi dau şuturi în burtă. Parcă nu vă mai e frică de bătăia pe care o s-o încasaţi… (Întâmplare adevărată, cu un final „ne-trist”.)

Reclame

4 răspunsuri to "Campanie de bun-simţ"

Hai ca m-ai deprimat de tot… De fapt m-ai aruncat in abisul depresiei, ca deprimata sunt oricum de vreo 6 luni.
NU MAI SUPOOOOOOOOOOOOOOOORT ACEST ORAS!!! VREAU SA EMIGREZ!!! Eu deja am ceva în cap dar n-am cunoştinţele tehnice necesare pentru a pune în practică ideile mele… de EMIGRARE.
Bucurestiul este hopeless, trust me on this! Haideti sa ne gandim la un plan de a emigra in Singapore unde nu se gaseste guma de mestecat in magazine si, daca totusi o procuri din alta tara, primesti amenda 200 dolari daca nu o arunci corespunzator.
Doamne, cum o fi sa traiesti in civilizatie si disciplina? Ce vis frumos, ce utopie! :(:(:(

Crezi ca o sa ai sanse de succes?
Ascult parazitii cu „generatia Mc Donald’s”… Generatia noastra traieste intr-o indolenta crunta… nu respecta nimic, nu protesteaza, nu ajuta, nu evolueaza… E trist…
Crezi ca ai putea sa faci un lant de genul: eu te educ pe tine si tu educi la randul tau pe altul?

hai ca nu stiu daca sa plang sau sa rad! clemy facem ceva???? hai sa organizam ceva impreuna! sa pornim o campanie intre studenti! ceva mic care sa creasca! ce zici????

@ Sor-mea #1: Atitudinea asta nu ma ajuta cu nimic! Uratoooo! 😛
@Sor-mea #2: Inca nu am gasit un sistem, dar asta cu „eu te educ pe tine, tu educi pe altul” e o idee buna, singura problema este ca sunt prea putini oameni care sa poate educa mai departe pe altcineva.
@Sabina: I’m all yours, baby! Astept sugestii… Mintile noastre fjsc-iste si pr-iste lucreaza mai bine impreuna decat separat! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

octombrie 2008
L M M J V S D
« sept.   nov. »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Top click-uri

  • Niciunul
Reclame
%d blogeri au apreciat asta: