Despre

Archive for noiembrie 2008

În plină criză mondială îmi permit să vă spun: Donaţi! Timp, de ziua voluntariatului (5 decembrie)! Mai exact, în perioada 3-5 decembrie sunteţi aşteptaţi (inclusiv de mine, personal, în carne şi oase) în Piaţa Universităţii pentru a afla ce înseamnă să fii voluntar şi poate chiar să deveniţi voluntari.

crr-banner_hp_timp

Chiar, TU câte ore stai zilnic pe mess? Câte ore pierzi lenevind în faţa televizorului? Câte ore dedici shoppingului, discotecilor şi plimbărilor?

Fă un calcul şi dacă ai un mic proces de conştiinţă, poate e cazul să rupi din timpul tău câteva ore. Nu zilnic. Nu cu normă. Pentru că voluntariatul nu se face „la program”. E vorba despre timpul tău, forţa ta de muncă şi dorinţa ta de a face ceva pentru lumea asta. Nu, n-o să schimbi lumea cu totul. Dar dacă schimbi lumea pe o rază de 50 de metri în jurul tău, pe oriunde treci, te poţi declara mulţumit!

Nu mă crede pe cuvânt! Aştept să te conving faţă-n faţă!

P.S. Pe mine mă găsiţi acolo pe 3 decembrie, după ora 3.

De ceva vreme mă obsedează un subiect. Şi poate, dacă scriu despre el, o să-mi treacă.

Iarna lui ’93 sau ’94.

Luis. Luis era un grădinar. Era tânăr şi locuia într-o favela. Avea doi copii, o fată şi un băiat.

Eu şi Cristi („tovarăşul” copilăriei mele) ne jucam la „pătrat” (aşa se numea locul nostru de joacă). Asta se întâmpla înainte de Sărbătorile de iarnă. La un moment dat discutam despre ce o să ne aducă Moşu’ de Crăciun – cel mai probabil ne contraziceam ca întotdeauna (pe aceleaşi teme: „Eu am jucării mai multe”, „Eu am note mai mari” sau, în acest caz, „Eu o să primesc cadoul cel mai frumos!”). Luis grădinărea pe lângă noi. Cum nu ne puteam decide care cadou o să fie mai frumos, l-am întrebat pe Luis ce o să le aducă Moşu’ copiilor lui (care erau cam de aceeaşi vârstă ca noi). El ne-a răspuns sec: „Carne”.

Da, pentru că Luis nu-şi permitea să cumpere carne decât de sărbători. Pentru că Luis muncea la negru ca grădinar pe un salariu de nimic ca să-şi întreţină familia. Şi dacă aţi dat click pe cuvântul „favela” înţelegeţi de ce. Ăla e un loc în care nici poliţia nu intră. Droguri, prostituţie, crimă organizată. Luis era analfabet, dar nu făcea trafic de droguri şi nu cred că a furat vreodată de la noi. Nu-mi amintesc cum arăta, dar ştiu că era mulatru şi că era un om blajin care se „antrena” cu noi în discuţii copilăreşti.

După ce am aflat ce vor primi copiii lui de Crăciun eu şi Cristi i-am o maşinuţă pentru băiatul lui şi o păpuşa pentru fată. Nu, nu a fost un gest umanitar. Pur şi simplu nu înţelegeam cum li s-ar părea carnea distractivă unor copii.

Iarna lui ’08. Am fost la cumpărături cu surorile mele. Eu, bankrupt, fără un leu la mine. Şi ca de obicei, atunci când nu ai bani toate hainele de vânzare par mai frumoase. Şi oftam în gând: Oare voi putea vreodată să-mi cumpăr toateeeee hăinuţele care-mi plac fără să mă gândesc la bani? Şi, brusc, după 14-15 ani în care nici măcar nu l-am pomenit pe Luis, mi-a venit în minte episodul cu cadourile de Crăciun. Probabil şi Luis ofta în gând de multe ori întrebându-se: Oare îmi voi pemite vreodată să cumpăr carne în fiecare zi?

Etichete: ,

clatitemare

Hai că-ţi respect dorinţa, Man George, şi scriu despre clătite. Dar, spre dezamăgirea ta, ţin să te informez că nu-s vreo expertă a clătitelor, ci mai degrabă o împătimită a mâncatului clătitelor.

Dar, da, ştiu să fac (Deşi reţeta pentru compoziţie am aflat-o de curând). De obicei fac cu Finetti, deşi Nutela mi se pare mai bună. Iar clătitele cu îngheţată mi se par bestiale. Mai nou, îmi plac şi cele cu telemea. Nu prea îmi plac alea cu gem. Şi da, le arunc, le azvârl, le dau peste cap.

Şi ca să ajung la titlul postului: Cum să-nvârţi clătita: faci un calcul mental al greutăţii tigăii în raport cu forţa ta, îţi iei avânt, vizualizezi aruncarea de la cap la coadă în minte, inspiri adânc, lansezi clătita în aer, apoi pentru o milisecundă închizi ochii şi te rogi să nu se fi lipit de tavan sau de gresie. Şi, pleoşc, clătita a ajuns în tigaie, pe partea opusă. A fost o aruncare de succes!

P.S. În ziua aia n-am mai făcut clătite, ci tiramisu. Iar azi am făcut o napolitană cu ciocolată.

P.P.S. Cele mai tari clătite pe care le-am mâncat vreodată au fost cele de la „Crăiasa Munţilor”, la Moeciul de Sus, acum vreo 3-4 ani. Recomand cu căldură locul. Oameni drăguţi, mâncare bună, peisaj frumos.

Mă predau… M-am decis că voi îngroşa rândurile dezertorilor…

Detalii, în curând! 😉

Etichete:

Hai că totuşi s-a întâmplat şi un lucru bun azi: tipu’ despre care am scris în postul ăsta şi-a „retras” site-ul de pe net. Nu vreau să-mi asum merite aiurea şi să spun că mi se datorează mie, dar m-ar bucura să aflu că am avut şi eu o mică contribuţie la purificarea internetului de dobitoci! 

Da, ştiu, sunt în întârziere… 🙂

Etichete:

Ştiri. 11 mineri morţi. 12 mineri morţi. Zappez întruna şi nu găsesc altă ştire. Oare or fi intrat jurnaliştii în grevă, iar televiziunile dau la nesafârşit aceleaşi ştiri pentru a acoperi spaţiul de emisie? Au filmat pe mama, tata, copilu’, nevasta decedatului, au pus întrebarea stupidă „Cum vă simteţi?” şi gata. Despre problemele care existau la mină şi posibilele riscuri de deflagraţie în alte mine nu se spune mare lucru decât la sfârşitul ştirii. Informaţiile astea nu fac audienţă. Ce mai contează victimele, familiile, vinovaţii?? Audienţă să fie, că nepăsare şi prostime care să se uite la ştiri există!

Zapez în continuare şi scap de cele mult prea multe canale româneşti care se prind prin cablu. Ajung pe National Geographic şi mă uit la „Air Crash Investigation”. Nu ştiu de ce urmăresc emisiunea asta. De fiecare dată când urc într-un avion mă gândesc la emisiunea asta. E stupid, dar nu mi-e atât de teamă ca avionul să se prabuşească şi să mor, cât mi-e teamă să devin doar o dată statistică, din 102 persoane, să fiu eu a 103-a. În fine, altceva voiam să zic. Am văzut un reportaj despre un accident care s-a petrecut în ’74 din simplul motiv că McDonnell Douglas, compania care a produs avionul, nu a schimbat o uşă care ştiau că se va desprinde!!! Ştiau pentru că mai avusese loc un accident (fără victime) din cauza uşii din compartimentul bagajelor. Şi pe baza unui „gentlemens agreement” cu autorităţile, compania producătoare nu a primit niciun avertisment ci s-a angajat să schimbe uşile la modelul respectiv (vreo 50 de avioane), fără a exista însă o directivă scrisă care ar fi afectat imaginea companiei. De schimbat uşile la avion, nu le-au schimbat. Au făcut modificări, dar nu cele cerute pentru siguranţa pasagerilor şi a echipajului.

La 2 ani după primul accident, a mai avut loc unul. În care avionul s-a prăbuşit rău de tot. Şi în care au murit în jur de 350 de oameni. De ce? Pentru că McDonnell Douglas nu s-a deranjat să dea câteva mii de coco şi a preferat să se întâmple ceea ce conform documentelor găsite în arhiva companiei era doar „o chestiune de timp”.

Indignarea mea e următoare: Unui şofer care accidentează mortal un pieton care traversează aiurea, i se face dosar penal şi poate ajunge la puşcărie. Bun, omor din culpă, chiar dacă pietonu’ e cretin. Mă întreb oare ce pedeapsă ar merita cineva care „accidentează” deliberat 350 de oameni? Doar falimentul şi plata a 80 de milioane de dolari ca daune morale?? Serios??

În ce lume trăim, Doamne? Îi pasă cuiva de noi?? (cugetare proprie în paroxismul indignării)

Se termină emisiunea. Ajung la o emisiune electorală. Vomit. Serios. Nu-i doar o expresie. Poţi să mori oricum, oricând şi să nu-i pese aproape nimănui. Să fii doar o statistică. Cred că sunt prea naivă. Sau m-am născut câteva secole prea târziu.

N-am net. De ieri sunt certată cu tehnologia. Scriu de la Gigelu’ lu’ mama. Gicutză al meu nu are net. Eu sunt în întârziere. Dar trebuia să scriu pe blog.

Gata plec.

Oricum, frumos mod de a-mi începe săptămâna, nu? Aaaaaa… Vorba aia: „Mondays are an awful way of spending 1/7 of your life!”

 

P.S. Sor, sper că nu te-am deprimat prea tare.

P.P.S. Gigel şi Gicutză sunt computere.

If you want to learn to love better, you should start with a friend who you hate.

Ce cred copiii despre dragoste?

Un articol absolut delicios, aşa cum i-am spus şi autorului blogului:

what does love mean?

Motto: Nu te pune cu prostu’, c-are mintea odihnită!

Că eşti prost, poate nu-i vina ta. Că nu ai bani de-o cameră digitală ca lumea şi faci poze cu mobilu’ şi webcamu’, iarăşi, poate nu-i vina ta. Că nu „şti” să „scri”* corect în limba română, poate nu-i vina ta. Că habar n-ai de diferenţa dintre „my” şi „me” în limba engleză, repet, poate nu-i vina ta. Că n-ai prieteni tridimensionali şi trăieşti pentru buzz-uri în miez de noapte, din nou, poate nu-i vina ta. Dar că vrei să arăţi toate astea pe o pagină de net (creată cel mai probabil în word sau cel puţin cu ajutorul câtorva modele din wordart) iar eu vreau să arat lumii întregi prostia ta, pisicuţule: e numai şi numai vina ta!! Şi pentru că, na!, aşa sunt eu a dracu’ nu dau linku’ ca să-ţi fac trafic la pseudosite, ci postez pozici furate cu printscreenu’. Da, şi dup-aia puse în Paint. Ştii tu, programu’ ăla în care prelucrezi tu poze…

Io-te cum arătă prostia:

prostie-umana11

Deci, vă rog… omu’ are şi forum, da? Şi reguli pe forum… Şi pozici frumoase făcute la rezoluţie mică. Iar webdesignul îl are la degetul mic… de la picior.

Şi ca să completăm:

prostie-umana2

Nenea… tu cine crezi că şi-ar pune marca la tine pe site?

Saitu’ omului are staff, da?? Şi stafful lui, nu el personal, că el e prea ocupat, stafful… ne urează navigare plăcută.

Dar marele, inegalabilul zeu al internetului îşi face timp şi pentru noi, muritorii fără saituri jmekere** şi ne dă (peste ochi cu) un cuvânt înainte:

Ce sa ne mai gandim daca da sau nu , ai intrat ! , ai vizionat ! , ti-a placut ! , te-ai alaturat noua ! . GATA , deacum faci parte din gasca lui Cenzurat ca să nu fac publicitate .. Site-ul nu lam creat doar asa sa zic si io ca am site ci sa adaug si sa leg relatii de amiciie , sa devenim prieteni cu tine , cu ceilaltii .. Am vrut ca impreuna cu voi sa construiesc un loc unde sa ne putem intalni si sa vorbim ca oameni , sa schimbam impresii , informatii si sa comunicam deschis ..

Simt nevoia sa comunic cu voi , indiferent ce IP scrie pe voi si va rog sa ma credeti si sunt convins ca fiecare dintre voi , cei care ati ajuns pe acest site , sunteti valorosi in domeniul in care activati si imi doresc sa ne cunoastem prin intermediul acestui site . Sper sa acceptati prietenia mea virtuala .
Cu mult respect , va ureza BUN VENIT pe site
Va asteptam pe forum

Eu una mă simt foarte tentată să-l cunosc pe individ, indiferent ce IP scrie pe el…

_____________________________________________________

* Eu tai din „i”-uri, ca să compensez faptul că tu pui prea multe!

** Pe site-ul lui, sub nume, scrie „the official website”, ca nu cumva, din greşeală să credeţi că vă adresaţi altcuiva şi nu LUI!!! Şi de asemenea, vrea să se apere de copiatori. Care copiatori nu ar şti să scrie şi ei „the official website” pă saitu’ lor. Nenea, problema e că nu are cine să se dea drept tine ca să te „copie”!! Sau cel puţin asta sper…

sclavie

De ce românii muncesc de Ziua Naţională?

De ce românii nu au pauză de masă de două ore?

De ce românii nu au concediu între Crăciun şi Anul Nou?

De ce românii nu protestează că muncesc ca boii şi-s plătiţi ca vitele?

De ce românii tac şi-nghit ce zice patronul străin?

Pentru că vremurile se schimbă. Înainte sclavii erau aduşi din colonii. Acum vin stăpânii direct la noi. Pentru că vremurile se schimbă. Cândva sclavia era legală şi sodomia ilegală. Acum, sclavia poartă numele de „multinaţională”, iar sodomia are paradă anuală. De ce? Pentru că vremurile se schimbă, dar sclavii rămân aceiaşi.


noiembrie 2008
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Top click-uri

  • Niciunul