Despre

Archive for Decembrie 2008

[post deletat]

grinch_santa1

De obicei nu trimit sms-uri de Sărbători. Dacă n-aţi primit nu înseamnă că vă urăsc, dar mi se pare o ipocrizie enormă să scriu un singur esemes după formula magică „lumină”+”căldură”+”cei dragi”+”împliniri”+”moş crăciun” şi să-l trimit la zeci de oameni. Da, ştiu că mă urâţi, pentru că vă fac ipocriţi, dar măcar apreciaţi-mi sinceritatea. Şi că să vedeţi că nu-s pure evil, fac urări de Sărbători, puţine şi personalizate. Ah, şi ca să vă conving că deşi sunt un mic Grinch, sunt o persoană adorabilă, să ştiţi că nu ies pe străzi urlând „Copii, nu există Moş Crăciun!”. Deşi… aş putea s-o fac!

Etichete:

ambulanta-de-craciunÎnainte de toate.. aim bec! Ştiu că eraţi pe punctul de a vă tăia venele pentru că nu mai updatasem blogul dar între aglomeraţia şi deprimarea specifică acestei perioade a anului nu am mai avut timp să „produc” vreun text interesant.

Booon, revenind la Crăciun. Da, azi e Crăciunul. Iar eu stau în faţa calculatorului. That’s lame… Acum, hai să vă explic. Mie nu-mi place Crăciunul. N-are sens să vă explic de ce, dar dacă insistaţi…

Păi, din raţiuni spirituale: Mi se pare o sărbătoare ipocrită, cu un marketing dezgustator atârnând în spatele ei sub deviza „De Crăciun fii mai bun”. Ei bine, eu nu-s mai bună de Crăciun. Ce, dacă sunt mai bună de Crăciun decât în tot restul anului scap de damnarea divină? Sau oamenii vor crede că-s mai drăguţă? Sau poate aşa îl păcălesc pe Moşu’ să vină…

Din raţiuni pragmatice: E frig, e aglomerat peste tot, traficul atinge cote înalte de enervare şi draci, în totală contradicţie cu „spiritul” acestei sărbători.

Din raţiuni religioase: Nu cred în Crăciun! Nici în Biblie sau în ce ne învaţă în generală la religie. Paradoxul e că totuşi nu sunt nici atee…

Oricum, mi se pare stupid ca întreaga credinţă a unui om să atârne într-o tradiţie (pentru că la urma urmei, Crăciunul şi Sărbătorile în general reprezintă tradiţii, nu principii de viaţă, nu o cale spirituală de urmat, etc..).

V-am plictisit? Mai vreţi motive? Ar mai fi unul foarte, FOARTE important: contrar devizei propagandiste a acestei sărbători, de Crăciun oamenii sunt mai răi! Te înjură în trafic (mai mult ca de obicei), îţi fură produse din cărucior la hypermarket (ego paţitus sum) sau, mai rău, se iau la bătaie pe produsele aflate la reducere, sunt lacomi (aţi văzut cât de rapid se golesc rafturile la magazine?!), cheltuitori (am fost să-mi scot bani şi a trebuit să caut 3 bancomate pentru că două dintre ele nu mai aveau caş) şi grăbiţi, foarte grăbiţi.

Zilele ce preced sărbătorile de iarnă sunt zile pierdute, în care efectiv alergăm dintr-un loc în altul, ne culcăm târziu, ne trezim devreme, spălăm, gătim, călcăm, aspirăm, pentru ca totul să fie perfect. De Crăciun.

Tot de-aia gătim 97547 feluri de mâncare şi chemăm apoi salvarea. Tot de-aia cresc vânzările la Mezym forte (ieri la farmacie chiar am auzit o tanti zicându-i alteia „Trebuie să-mi iau Mezim că sigur o să mi se facă rău de la mâncare”. Alo, tanti? Păi nu e mai uşor să nu mănânci atât de mult?).

De unde toate astea? Păi din mentalitatea românului care-i om sărac şi nu-şi permite să aibă de toate 365 de zile pe an. Aşa că alege una în care să simtă ca un rege – crede el – cu masa plină de bunătăţi. Crăciunul e doar o dată în calendar, aleasă de comun acord, în care să se înfrupte dintr-un festin regal. Doar că un rege, atât de plictisit de bunătăţi ar mânca cu siguranţă cu cumpătare. Şi ajungem deci la concluzia ca românul e un coate-goale, cu mentalitate de sărăntoc. Şi nu, nu e o jignire. Adevărul e că suntem prea săraci ca să nu mâncăm ca porcii de Crăciun!!

Vă doresc sărbători fericite, în ciuda faptului că sunt sora mai mică a lui Grinch (sigur mă recunoaşteţi pe stradă că-s verde şi am faţa de nef..ericită).

Etichete: ,

După ce am fost tăguită să scriu despre asta de două ori, iote că scriu:

Pe 15 decembrie 2008, in club The Silver Church – Calea Plevnei, nr 61, ora 20:00 va avea loc cel mai “altfel” bal al bobocilor: MΞDIA NIGHT 2008! Iesim din tipar(e) si aducem pentru voi cei mai tari oameni de media care vor lasa eticheta la o parte si care vor petrece, vor dansa si vor bea cu voi! Evenimentul va fi transmis live pe blogul medianight.info, blog proiectat in club.

Si pentru ca vrem ca voi sa intrati deja in spiritul balului, va propunem o leapsa.

Primii 3 jurnalisti cu care ai bea o bere

Care sunt ei? Oare ii vei intalni la MΞDIA NIGHT? Ce le-ai spune?

1. LARRY KING (Bănuiesc că nu mai e nevoie de detalii. Sunt mii de subiecte pe care le-aş aborda…)

2. LETIZIA ORTIZ ROCASOLANO (nu atât pentru capacităţile ei de jurnalistă ci pentru că-mi imaginez că e interesant să stai de vorbă cu o prinţesă-ziaristă şi pentru că ea poate face din presă  „prima putere în stat”)

3. CORINA CARAGEA (nu prea e ea jurnalistă, dar mi se pare cea mai caldă faţă care apare la noi pe sticlă şi pentru că am zis să includ măcar pe cineva de la noi în top. Cu ea aş discuta despre fotbal!!!)

Nu tăguiesc pe nimeni mai departe.

Etichete: ,

…să fim mândri că suntem români!

Ursus ne vine în ajutor cu un videoclip făcut acum câţiva ani:

Da, ştiu, probabil îl ştiaţi deja, dar eu cred că merită revăzut.

În alte ţări, ziua naţională e o sărbătoare. La noi? O zi liberă!

În alte ţări, oamenii au cel puţin un steag al patriei lor acasă. Noi avem steaguri cu Steaua, Dinamo, Rapid…

În alte ţări, oamenii petrec 3 zile, comemorând ziua când şi-au dobândit independenţa, liberatea, unirea. Noi nu ştim în ce an s-a petrecut Marea Unire. Sau ce înseamnă. Sau cui i-o datorăm.

romania-harta-tricolora

Eşti român? Ascunde asta! Dacă pleci peste hotare, în juma’ de an trebuie să vorbeşti neapărat româna cu accent (cel mai bun este accentul american). Dacă te întreabă cineva de unde vii, mai bine spui Burkina Fasso decât România. Oricum, nimeni nu ştie nimic despre Burkina Fasso. Poţi să inventezi sau să spui chestii reale din România, atâta vreme cât nu uiţi că Ouagadugu e capitala şi nu Bucureştiul. Ca sa ţii minte: e ca un gângurit de copil: Ua-ga-du-gu!

De ce unde atâta ruşine în a fi român?

Eu propun altceva: hai să facem abstracţie de gropile din asfalt, de nesimţirea ce ne înconjoară şi de alegerile care tocmai au trecut şi să sărbătorim singurul lucru pe care îl avem în comun: România! Hai să sărbătorim prazul, ia, sarmaua, căluşarul, tricolorul, vampiru’, Nadia, Hagi şi toate celelate lucruri unice şi irepetabile care ne definesc ca popor!

La mulţi ani, România! Încă te iubesc!

O alegorie despre ce înseamnă România pentru mine. Cei care mă cunosc vor recunoaşte toate „personajele” de mai jos!

steagul-romaniei

De ziua Ta şi după atâţia ani de mariaj trebuie să fac câteva mărturisiri…

România e ca o nevastă pentru mine. Suntem ca un cuplu de lesbiene, în care eu sunt bisexuală. Pentru că Românica, nevasta fidelă, un pic grăsuţă, nu foarte atrăgătoare, dar mereu acolo pentru mine, nu ma completează satisfăcător şi nu mă satisface complet. Şi de-aia eu, din când în când, am câte o aventură cu vreun bărbat care-mi oferă ceea ce ea nu-mi poate oferi. Nu-i vina ei.  Bărbaţii ăştia mă vrăjesc, mă ameţesc, îmi promit luna şi stelele. Românica nu ar înţelege vreodată ce mă atrage pe mine la ei. Doar e lesbiană. Dacă ar înţelege, poate ar încerca să ia exemplu şi să se schimbe. Dar ea se învârte în cerc şi schimbările ori nu vin, ori sunt din ce în ce mai neinspirate.

Bărbaţii cu care mă aventurez îmi arată noi posibilităţi, mii de feluri de a fi. Unii sunt doar one-night-stand-uri, alţii sunt amintiri frumoase, iar unii, puţini, au apucat să mă formeze şi i-aş întâlni oricând cu plăcere, dacă nu ar fi la alt capăt de lume. În lipsa lor, mă conformez cu fiii mamei Europa. Unii mai frumoşi şi mai bine făcuţi, alţii mai slăbuţi şi nedezvoltaţi. Dar orice aş vedea şi pe oricine aş întâlni, tot mă întorc la Ea. Şi România mă aşteaptă cu braţele ei celuliticoase larg deschise. Şi e călduţă. Şi confortabilă. Şi depănăm mereu amintiri. Şi oricât aş vrea să o părăsesc, mereu mă întorc la Ea., deşi e cicălitoare şi neîngrijită ca o nevastă comunistă…

Iar Ea e conştientă că o voi părăsi. Cândva, când voi căpăta mai mult curaj, sau poate, dacă vreunul dintre fiii Europei, mai curajos şi mai vânjos (şi mai puţin afectat de criza economică) îmi va face vreo propunere decentă, o voi părăsi chiar mai curând.

Nu vor fi melodrame sau regrete. Pentru că orice aş face… tot la Ea mă întorc. De data asta poate doar în vizită.

România, să ştii că încă te iubesc!


Decembrie 2008
L M M M V S D
« Noi   Ian »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Top click-uri

  • Niciunul