Despre

Da, ar trebui să…

Posted on: octombrie 19, 2010

…fur mai mult timp pentru mine. Să nu ma mai dau peste cap ca idioata să iasă totul bine: prezentarea pt şefu’ să fie perfect aliniată în pagină, acelaşi font pe toate paginile, poze perfect paralele, culori complementare. Şi stai că mă duc la baie în singurele 5 minute pe care le rup din timpul slujbei şi fix atunci are cineva nevoie de mine. „Ai timp?” „Desigur”, spun, in timp ce-mi trec greutatea corpului de pe un picior pe altul. Se face ora 4:30 şi încă n-am mâncat. Termin mailul şi cobor disperată la cantina de jos unde închid la 5:00. „Mai aveţi pizza?”. „Nu…” „Nici sandwishuri?” „Nu, trebuia să vii mai devreme…” „Atunci da-mi un Vogue rosu… Nu, nu roz, rosu! Multumesc! O seara faina”.

…scriu mai des pe blog. Odată la opt luni nu înseamnă să ai blog. Trafic 0 nu inseamnă să ai blog. Să-ţi tragi un laptop rosu, mic şi net mobil „ca sa poti scrie de oriunde” nu înseamnă că o şi faci. Poate că mă ascund în spatele ” mai bine puţin şi bun decât mult şi prost”. Sau poate deloc.

…mă arunc în gol din când în când. Să-mi pierd obsesia asta tâmpită pentru control, pentru decizia cea mai bună, pentru răul cel mai mic şi binele cel mai mare. Nu m-am îmbătat, nu m-am drogat niciodată. Mi-am petrecut cei 23 de ani într-o conştienţă permanentă (exceptând două operaţii cu anestezie totală). Poate e vremea să fac o nebunie. Poate tatuajul la care visez de multă vreme, sau pierce-ul în buric sau plecatul cu ghiozdanul în spate şi un iubit de mână unde om vedea cu ochii. Sau un angajament.

…vorbesc mai puţin şi să ascult mai mult.

…dorm mai mult.

…zâmbesc mai des.

…dau tot ce am mai bun din mine fără să aştept nimic la schimb. Pentru că, aşa cum discutam cu un prieten drag, nu mă interesează trocul. Doar atât contează: un zâmbet de fericire în colţul gurii, sentimentul că am schimbat un colţ de lume, că cineva e un pic mai bun, un pic mai fericit sau un pic mai iubit iar eu am contribuit la asta.

…nu renunţ niciodată chiar dacă e vorba de un pariu care mă obligă să dau 3 ture de universitate goală, chiar dacă e vorba de o idee în care nu mai crede nimeni în afară de mine sau de necesitatea de a avea buletinul „mai” urgent decât mi-l pot face ei la poli’ie. Ar trebui să nu renunţ niciodată la mentalitatea de învingător.

…nu uit de prieteni niciodată.

…închei postul şi să plec. Prietenii mă aşteaptă la bere.

Reclame
Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

octombrie 2010
L M M J V S D
« ian.   dec. »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Top click-uri

  • Niciunul
Reclame
%d blogeri au apreciat asta: