Despre

The first day of the rest of my life

Posted on: Octombrie 24, 2010

Trebuie să închid o poartă din trecut şi să deschid una nouă total opusă din viitor. E momentul de derivă, liniştea dinaintea furtunii sau cum vreţi voi s-o numiţi. Ideea rămâne aceeaşi: no pain, no gain. Un joc periculos ar spune unii. Rămân totuşi nedumeriri, nelinişti, toate agăţate de confortul în care îmi trăiesc traiul şi-mi mănânc mălaiul şi apare întrebarea firească: de ce să schimb ceva? Am un job fain, hobby-uri, crâşme, oameni interesanţi în jurul meu. Sunt o norocoasă, ce mai! Şi totuşi… sufleţelul meu vrea să se arunce în gol, să rişte, să dea 100% apoi 110%, 120% şi cât o fi nevoie mai departe. De ce? Ca să fiu fericită. Scurt şi la obiect: no pain, no gain.

Azi am avut ocazia să strâng la aceeaşi masă prieteni buni, dragi şi foarte diferiţi. Şi-au dat mâinile, s-au cunoscut, au vorbit şi m-au surprins că la sfârşit s-au înţeles foarte bine. De la „roacări” la amatori de manga şi anime, de la pasionaţi de filmări, la pasionaţi de japoneză şi de croitorie, de la colecţii de ouă Kinder, la colecţii de cărţi, de haine, de materiale, de planuri, vise şi amintiri. În crâşma mea, din colţul blocului unde îmi fac veacul mai des decât pe acasă, oamenii ăştia m-au făcut să am o revelaţie: oricât de diferiţi ar fi ei şi oricât de opuse ar fi direcţiile lor în viaţă, ei au totuşi un lucru în comun: sunt oameni buni. Şi nu, nu pentru că-mi sunt tovarăşi de bere, amăgiri şi vise spun asta. Ei sunt oameni care dau totul. Ca prieteni, la job, la prepararea unui sos de pui cu bulion sau a unor clătite, la mersul pe role şi petrecutul timpului într-o cafenea.

Sunt oamenii care mi-au umplut azi sufletul şi crâşma. Şi mai mult de atât, ca să revin la ce spuneam mai devreme: sunt oameni care mă ajută să-mi asum riscuri pentru a fi fericită. Pentru că ştiu că oricât de rău o voi da în bară ei vor fi acolo (cum au mai fost şi altă dată) să-mi lingă rănile, să-mi dea un sprijin, un umăr de plâns, să mă dojenească, să mă certe când greşesc şi să mă suporte când mă transform într-un mic monstru.

Deci, sunt norocoasă. Şi în caz că nu-i suficient, mai am şi două surori minunate, pe care nu le dau, nu le împrumut şi nu le împart cu nimeni.

So, no pain, no gain. Mă arunc în gol şi văd ce urmează.

Anunțuri

2 răspunsuri to "The first day of the rest of my life"

Mda mai domnisoara draga, cam asa este 🙂 total adevar ai spus. Cam suntem norocosi 😉

Cat despre aruncatul in gol, imi este putin dor de starea aia, frumoasa si draga si cu multe castiguri de multe ori 🙂

Joi la suc/cafea/vodka/bere/gin/apa/ceai ? 74 suna bine ?

Ne vedem joi, ne vedem joi… Stai sa vorbesc si cu al meu si facem planuri dupa, ok?

😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Octombrie 2010
L M M M V S D
« Ian   Dec »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Top click-uri

  • Niciunul
%d blogeri au apreciat asta: