Despre

Archive for the ‘de la lume adunate’ Category

GUESS WHO – NU NE-AM NĂSCUT ÎN LOCUL POTRIVIT

Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum

Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi

Dar intr-o zi si noi

Si noi stim c-a trecut mult timp
Va trece inca pe-atat presimt
In 10 ani mai prind
Cativa ce mint,cativa ce tin sa plece
Las`ca trece
Romanu`i facut sa-nece
Amaru` cu sange rece
Cand da de necaz
Petrece cu o bere la rece
Se`ntrece…
Zi-mi de ce furi!
Da` cat mai vrei sa furi ?
Nu vezi ca suntem multe guri?
Si stim cu totii ce-nseamna sa-nduri
Dar cate cazaturi sa-nduri ?
Cam cat te bucuri si cat injuri?
La cate lucruri poftesti din jur?
Si esti sigur ca n-ai destul!

Refren x2 :

Da nu`i nimic,sunt consolat de mic
Tu esti constient ce zic, yo!
Nu ne-am nascut in locul potrivit
Nu, nu, nu ne-am nascut in locul potrivit
N-am primit,am facut totul din nimïc.

Si-ai mei sunt sigur ca ai tai
Nu m-au crescut cu vanatai
M-au invatat cum sa n-o iau pe alte cai
Mi-au explicat ca lumea-i rea
Si viata-i grea,si tre sa fac cumva ceva
Mi-au spus ca odata si-odata se duc
Si tre sa ma agit ca tre sa ma lupt
Ca timpu` trece dintr-un foc
Ma plimba din loc in loc
Ma schimba dupa noroc
M-alearga doar pentru un singur vot
Lumea simte, vrea fapte nu cuvinte
Un simplu om sa fie presedinte!

Refren x2 :

Da nu`i nimic, sunt consolat de mic
Tu esti constient ce zic eu
Nu ne-am nascut in locul potrivit
Nu, nu, nu ne-am nascut in locul potrivit
N-am primit, am facut totul dïn nïmïc.

Zilele trecute mă gândeam să scriu un post despre săracul Marian Cozma, care a trebuit să moară ca să ajungă celebru. Sincer, eu n-am mai auzit de el până duminica trecută. Voiam să scriu ceva, dar cineva mi-a luat-o înainte şi a făcut-o atât de bine că orice completare a mea ar fi redundantă.

Cazul Cozma, o lectie

Dincolo de tragismul sau, moartea handbalistului Marian Cozma a facut posibila daramarea unuia dintre cele mai vechi si mai pacatoase mituri nationaliste, generator de personalitati si transformat in politica de partid.

Maghiarii nu mananca romani, nici in saramura, nici la protap. Un roman poate fi un adevarat erou al unei localitati din Ungaria, poate trai acolo fericit si respectat.

Maghiarii pot suferi pentru moartea unui roman asa cum sufera pentru nenorocirea unui conational, pot plange pentru un roman, pot aprinde lumanari pentru el, il pot omagia asa cum ar omagia un maghiar.

Reactia oamenilor obisnuiti din Veszprem si apoi din Szeged a fost uluitoare, o adevarata lectie pentru toti nationalistii fanatici. O emotie discreta, dar profunda din care s-a nascut un splendid recviem pentru un strain pe care l-au privit ca pe unul de-al lor.

„Va multumesc din suflet pentru ce-ati facut pentru copilul meu!”. Vorbele gatuite de lacrimi ale tatalui lui Marian Cozma, acelasi care inainte de ajunge in Ungaria le recomanda tuturor sa nu mai plece din tara, spun totul despre ce a vazut si ce a simtit odata ajuns acolo.

Romanii ar fi reactionat oare la fel in cazul asasinarii unui sportiv din Ungaria?

La randul ei, politia maghiara a dat o adevarata lectie de eficienta si profesionalism. In doar trei zile suspectii au fost prinsi, desi reusisera sa treaca frontiera. Mai bine nu comparam cu ancheta dublului asasinat din Brasov!

Din nefericire, a fost nevoie de o astfel de tragedie cumplita pentru a intelege ca de-o parte si de alta a granitei nu sunt inamici, iar inflamarile nationaliste sunt perfect aberante.

Un priveghi, sute de ochi inlacrimati, o mare de lumanari si una de lacrimi au spulberat sau ar fi trebuit sa spulbere toate ideile preconcepute.

Vedeta pentru audienta

In schimb, in Romania, televiziunile au reusit din nou sa fie gretoase. In timpul vietii, Marian Cozma a fost o vedeta a maghiarilor, nu a romanilor. Cati dintre noi au auzit despre el, desi ar fi meritat cu varf si indesat sa fie cunoscut?

Seara de seara, la stirile din sport sunt analizate pana in cele mai mici detalii fiecare ranjet al lui Becali, fiecare ragaitura a lui Borcea sau orice silaba a lui Copos.

Nu exista alte sporturi in afara de fotbal, nu exista alti sportivi, decat, eventual, in timpul olimpiadelor. In rest, televiziunile se scalda cu placere in hardaul puturos aducator de audienta.

Iar Marian Cozma a devenit vedeta pentru presa din Romania doar cand, prin moartea sa, a adus audienta. Am asistat din nou la aplicarea intocmai a „retetei mediatice Petrila” sau a oricarei alte tragedii stoarse pana la ultima picatura de potentialul de profit.

Transmisiuni in direct, vorbe pompoase, falsa piosenie, ziduri care se umplu cu mesaje lacrimogene, reale sau inventate, cine mai stie?, politicieni care se jelesc in direct ca la moartea propriului copil, dezbateri interminabile cu intrebari stupide in care fiecare isi da cu presupusul fara a avea informatii, dupa cum il duce mintea, si chiar incitari la ura rasiala impotriva romilor.

Culmea nerusinarii, un ziarist de la Gardianul a debitat, cu ochii pe imaginile de la Veszprem, ipoteza unui asasinat rasist comis de un ungur impotriva unui roman sau de un catolic impotriva unui ortodox.

Pe cat de frumoasa si calda a fost reactia din Ungaria, pe atat de josnica a fost reflectarea evenimentului pe ecranele din Romania. Daca sperietoarea nationalismului a primit, si ea, un cutit in inima, cinismul si nerusinarea au cucerit noi culmi.

Constantin Racaru

Via ziare.com

…să fim mândri că suntem români!

Ursus ne vine în ajutor cu un videoclip făcut acum câţiva ani:

Da, ştiu, probabil îl ştiaţi deja, dar eu cred că merită revăzut.

Motto: Nu te pune cu prostu’, c-are mintea odihnită!

Că eşti prost, poate nu-i vina ta. Că nu ai bani de-o cameră digitală ca lumea şi faci poze cu mobilu’ şi webcamu’, iarăşi, poate nu-i vina ta. Că nu „şti” să „scri”* corect în limba română, poate nu-i vina ta. Că habar n-ai de diferenţa dintre „my” şi „me” în limba engleză, repet, poate nu-i vina ta. Că n-ai prieteni tridimensionali şi trăieşti pentru buzz-uri în miez de noapte, din nou, poate nu-i vina ta. Dar că vrei să arăţi toate astea pe o pagină de net (creată cel mai probabil în word sau cel puţin cu ajutorul câtorva modele din wordart) iar eu vreau să arat lumii întregi prostia ta, pisicuţule: e numai şi numai vina ta!! Şi pentru că, na!, aşa sunt eu a dracu’ nu dau linku’ ca să-ţi fac trafic la pseudosite, ci postez pozici furate cu printscreenu’. Da, şi dup-aia puse în Paint. Ştii tu, programu’ ăla în care prelucrezi tu poze…

Io-te cum arătă prostia:

prostie-umana11

Deci, vă rog… omu’ are şi forum, da? Şi reguli pe forum… Şi pozici frumoase făcute la rezoluţie mică. Iar webdesignul îl are la degetul mic… de la picior.

Şi ca să completăm:

prostie-umana2

Nenea… tu cine crezi că şi-ar pune marca la tine pe site?

Saitu’ omului are staff, da?? Şi stafful lui, nu el personal, că el e prea ocupat, stafful… ne urează navigare plăcută.

Dar marele, inegalabilul zeu al internetului îşi face timp şi pentru noi, muritorii fără saituri jmekere** şi ne dă (peste ochi cu) un cuvânt înainte:

Ce sa ne mai gandim daca da sau nu , ai intrat ! , ai vizionat ! , ti-a placut ! , te-ai alaturat noua ! . GATA , deacum faci parte din gasca lui Cenzurat ca să nu fac publicitate .. Site-ul nu lam creat doar asa sa zic si io ca am site ci sa adaug si sa leg relatii de amiciie , sa devenim prieteni cu tine , cu ceilaltii .. Am vrut ca impreuna cu voi sa construiesc un loc unde sa ne putem intalni si sa vorbim ca oameni , sa schimbam impresii , informatii si sa comunicam deschis ..

Simt nevoia sa comunic cu voi , indiferent ce IP scrie pe voi si va rog sa ma credeti si sunt convins ca fiecare dintre voi , cei care ati ajuns pe acest site , sunteti valorosi in domeniul in care activati si imi doresc sa ne cunoastem prin intermediul acestui site . Sper sa acceptati prietenia mea virtuala .
Cu mult respect , va ureza BUN VENIT pe site
Va asteptam pe forum

Eu una mă simt foarte tentată să-l cunosc pe individ, indiferent ce IP scrie pe el…

_____________________________________________________

* Eu tai din „i”-uri, ca să compensez faptul că tu pui prea multe!

** Pe site-ul lui, sub nume, scrie „the official website”, ca nu cumva, din greşeală să credeţi că vă adresaţi altcuiva şi nu LUI!!! Şi de asemenea, vrea să se apere de copiatori. Care copiatori nu ar şti să scrie şi ei „the official website” pă saitu’ lor. Nenea, problema e că nu are cine să se dea drept tine ca să te „copie”!! Sau cel puţin asta sper…

Pe vremea noastră…

  • Vara era vară, iarna era iarnă, iar primăvara şi toamna chiar existau.
  • Înainte de vacanţa de vară, cam de pe la mijlocul lui mai, ne duceam la şcoală cu sticle pe care le umpleam cu apă şi declanşam adevărate războaie pe coridoarele şcolii şi în clase – umflând parchetul.
  • Iarna era tradiţie, băieţii – aia mari – luau fete mai mici (şi mai pricăjite) şi le aruncau în zăpadă. Urmau „săpunitul” şi tradiţionala răceală care ne ţinea departe de şcoală câteva zile.
  • Primăvara primeam şi dăruiam mărţişoare. Duceam flori profesoarelor şi ne puneam guleraşul cel mai frumos de la uniformă. (Ah, da… purtam uniformă!)
  • Când ne plăcea de cineva îi ceream prietenia, eventual printr-un şir lung de intermediari, apoi roşeam inevitabil…
  • Şanţurile de la ţară erau mereu loc de joacă: vara când ploua făceam bărcuţe de hârtie şi le puneam să plutească, toamna culegeam boambe şi prune din pomii de la marginea şanţului, primăvara culegeam muşeţel şi iarna ne dădeam pe gheaţă.
  • Tot la ţară, ne adunam în poiana din faţa curţii şi jucam volei. Până când venea noaptea şi nu mai vedeam mingea. Sau până se spărgea şi trebuia să mergem să cumpărăm alta.
  • Am „inventat” cuvintele „marfă”, „naşpa” şi „nasol”. Şi tot noi ne-am purtat cu mândrie Boschul-cărămidă din buzunar.
  • Încă mai jucam şotronu’ şi „faţa” în spatele blocului. Şi dacă găseam vreo maşina parcată o puneam şi de un şeptic sau „fete, filme…” (cu varianta actualizată numită „53”). Şi aveam un joc, nu mai ţin minte cum îi zicea, în care dădeam numeam 5 fete şi 5 băieţi, 5 acţiuni, 5 locuri, etc… şi dup-aia îi „cuplam” în funcţie de număr şi râdeam de rezultat. Bineînţeles că întotdeauna la acţiuni puneam chestii „porcoase”.
  • Încă mai existau gumele Turbo şi sucurile de la dozator… (Eram mică, dar îmi aduc aminte că despre cel verde, de kiwi parcă, toată lumea zicea că e „apă chioară”. Cred că prima oară când am auzit expresia asta a fost lângă un dozator.)
  • Când ne luam haine noi sau ne tundeam observa toată lumea.
  • Abia apăruseră picul şi stilourile cu rezervă. Şi am scos de pe piaţă sugativa şi călimara.
  • Purtam ştrampi iarna şi egări la sport (culmea e că egării încă mai există – bleah!!)
  • Eram fascinaţi de Cartoon Network şi de televiziunea prin cablu în general… Am crescut cu Dexter’s Lab şi Scooby-Doo, râdeam la „Chestiunea Zilei” şi încă n-o aveam pe Esca în manualele de istorie.
  • Şi apropo de manuale, exista un singur tip de manual şi o singură editură. Mama îmi lua cărţile din timpul verii. Şi aveam trimestre şi vacanţe mai multe… Dar a venit Reforma Învăţământului şi s-a futut totul… Ah, şi reforma continuă…
  • Abia apăruseră Chupa Chups-urile şi era la mare modă să apari cu limba verde sau albastră la şcoală…

În spiritul unui alt mesaj care a circulat pe net, de tipul „pe vremea noastră – pt cei născuţi în anii ’80” trebuie să precizez că noi, deşi născuţi în ultimii ani ai deceniului cu pricina, purtăm în sufletele noastre acelaşi spirit şi suntem tot nişte hibrizi comunisto-capitalişti. Suntem cool şi gadget-ari, dar cu capul pe umeri. Încă nu am luat-o razna şi nu ne credem buricul pământului. Ah, da… şi existam dinainte de decembrie ’89.

Later edit: Noi nu aveam gânduri sinucigaşe, nu ne vopseam la ochi cu negru şi nu plângeam din orice. Adică nu exista EMO. Poate tocmai apariţia acestui curent arată ceea ce spune şi melodia: COPII DE AZI SUNT MULT MAI TRIŞTI CA NOI!

Etichete:

Nu fac publicitate firmei cu pricina. Vreau doar să le mulţumesc pentru seria de spoturi publicitare legate de „bun-simţ şi responsabilitate”. Îmi place linia pe care merge. Dincolo de faptul că preţul petrolului a scăzut, dar ei au păstrat aceleaşi preţuri. Deh, nimeni nu-i perfect…

Dacă l-aş fi scris eu, nu ar fi fost atât de bine scris. Şi totuşi, îs 100% de acord cu ce zice!

Un articol care merită citit: clipoceşte aici.


Iulie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Top click-uri

  • Niciunul