Despre

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Imagine

Zilele trecute mă gândeam la vârsta ideală. Să fie 17 ani când încă ești adolescentul rebel? Să fie 18 ani când bei prima bere legală? Să fie 20 când descoperi bețiile de la petrecerile de cămin? 23 când termini studiile?

Și brusc m-a lovit. Nu există o vârsta ideală, e absurd… Ne place să credem că ar exista o vârstă ideală și că s-ar întâmpla ceva magic când ajungem acolo. Din nou, absurd. Sau poate chiar ridicol.

Problema cu vârsta e una multiplă. Dacă ești femeie, e mult mai deprimant. Până în 25 de ani ești, cum ar spune unii, „pe piață”, după 25 deja trebuie să ai planuri de nuntă iar dacă până la 30 nu ești măritată, e ceva în neregulă cu tine. Sau cel puțin asta ar părea sa spună societatea noastră în secolul 21! Absurd…

Pe de altă parte, ne îmbătrânim singuri, cu griji, mese pe fugă, cafea de la automat, sex pe fast forward, țigari, alcool, nopți nedormite făcând rapoarte și prezentări. Și atunci 25, 30, 35 ajung să însemne mult ca vârstă pentru cei care nu au ajuns deja acolo.

Presiunea cu vârsta vine și din inevitabilele discuții care încep cu ”Încântată”, urmate de o trecere în revistă a vremii, a ocupației și întrebarea „Câți ani ai?”. Și dacă la replica „Câți îmi dai?” nu se răspunde cu cel puțin 1-2 ani în minus, stima de sine se duce sub podea. Chiar asta contează atât de mult? Ridicol…

În fine, eu zic s-o dăm dracului de vârstă și să ne bucurăm de ultimele zile de soare în acest Septembrie trist ca o poezie a lui Bacovia, lipsita însă de obsesiile lui lacustre…

 

P.S. Dacă ar fi totuși să aleg, aș alege 21. Ală a fost un an bun, cu alegeri bune… Cu maturitatea de lua respectivele decizii și totuși cu un spirit neînfrânt de cei 4 ani care s-au rostogolit până aproximativ astăzi. 21 e o vârstă bună și legală pentru a bea alcool în orice țară!!! Let`s party!!!!!

Anunțuri
Etichete: , , ,

Vouă vă bate inima mai tare când vă gândiţi la România? Voi aveţi vreun steag al ţării noastre în casă? Pe voi vă doare când cineva îşi bate joc de România? Pe voi nu vă ruşinează să spuneţi că sunteţi români?

Dacă aţi răspuns cu „Nu”, nu vă condamn! România actuală nu ne-a câştigat patriotismul. Nu mai avem motive de mândrie, valori. Steagurile flutură doar când bate naţionala. Afară suntem reprezentaţi de cocalari şi căpşunari. În sport nu se mai investeşte, diplomaţia e la pământ, nu mai avem olimpici…

Şi totuşi, nu uitaţi că sunteţi români şi nu aveţi cum să schimbaţi asta!! Mai ţineţi minte anii ’90? Mai ţineţi minte cum ne-a tresărit inima la penalty-urile cu Suedia? Cum l-am implorat pe Hagi să se întoarcă la naţională? Cum am avut un podium de gimnaste române (Bine, asta a fost in 2000 şi dupa aceea i s-a luat medalia Andreei Răducanu, şi totuşi…)? Cum am descoperit internetul şi am devenit cei mai bun hackeri din lume? Cum erau promovaţi la ştiri olimpicii, nu pseudo-vedetele?

Era o vreme în care nu ne era ruşine de noi, o vreme în care conta ce ai în cap, nu în parcare, o vreme în care, copil fiind nu aspirai la Guta, aspirai la olimpicii la matematică…

Era o vreme în care respiram România şi aspiram la România. Era o vreme în care nu România era casa mea, nu româna era limba mea, dar eram mai românca decât oricine!

Ce s-a întâmplat cu România mea?

P.S. Rusine voua, celor care ati schimbat în rău tot ce am iubit mai mult la ţara asta! Ruşine voua, celor care nu daţi doi bani pe noi, oamenii! Ruşine, NATO! Ruşine UE! Ruşine nouă, că fugim în loc să schimbăm! Să aruncăm o privire peste Prut şi să ne inspirăm de-acolo…

Well… E vineri. C’mon… Ziua sfanta din calendarul oricarui multinationalist. Ce am fi noi, corporatistii, fara ziua de vineri? Fara ziua in care venim mai tarziu, plecam mai devreme, stam cu ochii pe ceas si visam la patul de acasa si la somnul dulce din seara „sfanta” si toate astea pentru ca e vineri!

Ce am face noi fara ziua in care anticipam week-end-ul, cand este bine stiut ca unul dintre secretele tantrice ale vietii este anticipatia. (Asta e valabila si cu sexul si stiti ca am dreptate!)

Dupa 4 zile de truda, nervi si stres, putem spune in sfarsit ca e aproape week-end. Si cand e aproape week-end e mai bine decat atunci cand e week-end! Pentru ca atunci cand e week-end e deja aproape luni. Si pentru ca atunci cand e week-end iti amintesti ca ai promis ca-ti vizitezi matusa, ca ai cumparaturi si mancare de facut, ca trebuie dat cu aspiratorul si facut ordine, ca ai programare la tuns/epilat/sala, ca ai petreceri la care trebuie sa te duci cand tu nu-ti doresti de la viata decat portia ta de libertate, lene si relaxare. Portia ta de aer ne-conditionat, de cafea facuta la ibric si nu la automat, de baie si robinet care curg si de bullshitul televizat… Dar, nu, nu se poate!! Pentru ca tu, corportatist desavarsit care trebuie sa se prezinte luni la munca impecabil ca intotdeauna, va trebui sa faci toate lucrurile trecute in agenda (spalat, vizitat, cumparat, gatit, etc..) pentru ca altcandva nu ai timp! Pentru ca, doar in week-end ai viata personala. Dar, stai, ca week-endul se duce pe cele amintite mai sus de la spalatul rufelor la matuse artritice si acum e momentul apoteotic in care iti dai seama ca de fapt… Tu nu ai viata personala!!!

 

Si de-aia, ziua sfanta a corporatistilor din vremurile noastre e VINEREA, cand visam… E ziua in care anticipam libertatea totala, lenevia si relaxarea care ne asteapta in week-end, dar care nu se intampla aproape niciodata.

 

Asa ca, bucurati-va! E vineri! E ziua noastra! 🙂

 

 

P.S. Si acuma, treceti la munca!!!

Mmm… da, ştiu, în ultima vreme nu prea am fost prezentă pe site, iarscuza aia cu „n-am avut timp” n-o voi folosi, pentru că de data asta pur şi simplu nu am avut chef, mi-a fost lene, etc… Ştiu, nu e foarte flatant pentru aceia (puţini) care mă citesc, dar măcar sunt sinceră..

Acum simt iarăşi nevoia să scriu, renunţând la sarcasm, deşi mi-e destul de greu. Am ajuns la concluzia, zilele trecute, că sunt prea cinstită şi morală pentru lumea în care trăim. Nu, nu mă laud, sunt convinsă că sunt mulţi ca mine. Am ajuns să mă dezgust de rasa umană în aşa hal, încât să-ncep să folosesc asta pe post de dietă. Sunt eu prea naivă că nu-l înţeleg pe băieţaşul care mi-a şoptit zilele trecute, pe stradă „O să te f..t!”?? Sunt oare prea imatură ca să înţeleg omul care l-a înăţat să fure şi să cerşească pe băieţelu’ din tramvaiuţ 16 care se uita cu jind la mp3 playerul meu? Sunt extremistă pentru că uneri mă gândesc la execuţia pedofililor şi a majorităţii parlamentarilor? Sunt proastă pentru că văd rezolvări mai simple ale unor soluţii pe care politicienii noştri le complică? Sunt idioată pentru că nu înţeleg utilitatea unei legi care-mi violează intimitatea? Sunt redusă mintal pentru că nu văd cum aş putea să schimb eu ceva în haosul ăsta în care trăim? Sunt eu oare paranoică atunci când afirm că preşedintele nostru încearcă să instaureze dictatura?

Sunt eu toate astea sau îmi pot permite aroganţa de a afirma că AM DREPTATE??

ambulanta-de-craciunÎnainte de toate.. aim bec! Ştiu că eraţi pe punctul de a vă tăia venele pentru că nu mai updatasem blogul dar între aglomeraţia şi deprimarea specifică acestei perioade a anului nu am mai avut timp să „produc” vreun text interesant.

Booon, revenind la Crăciun. Da, azi e Crăciunul. Iar eu stau în faţa calculatorului. That’s lame… Acum, hai să vă explic. Mie nu-mi place Crăciunul. N-are sens să vă explic de ce, dar dacă insistaţi…

Păi, din raţiuni spirituale: Mi se pare o sărbătoare ipocrită, cu un marketing dezgustator atârnând în spatele ei sub deviza „De Crăciun fii mai bun”. Ei bine, eu nu-s mai bună de Crăciun. Ce, dacă sunt mai bună de Crăciun decât în tot restul anului scap de damnarea divină? Sau oamenii vor crede că-s mai drăguţă? Sau poate aşa îl păcălesc pe Moşu’ să vină…

Din raţiuni pragmatice: E frig, e aglomerat peste tot, traficul atinge cote înalte de enervare şi draci, în totală contradicţie cu „spiritul” acestei sărbători.

Din raţiuni religioase: Nu cred în Crăciun! Nici în Biblie sau în ce ne învaţă în generală la religie. Paradoxul e că totuşi nu sunt nici atee…

Oricum, mi se pare stupid ca întreaga credinţă a unui om să atârne într-o tradiţie (pentru că la urma urmei, Crăciunul şi Sărbătorile în general reprezintă tradiţii, nu principii de viaţă, nu o cale spirituală de urmat, etc..).

V-am plictisit? Mai vreţi motive? Ar mai fi unul foarte, FOARTE important: contrar devizei propagandiste a acestei sărbători, de Crăciun oamenii sunt mai răi! Te înjură în trafic (mai mult ca de obicei), îţi fură produse din cărucior la hypermarket (ego paţitus sum) sau, mai rău, se iau la bătaie pe produsele aflate la reducere, sunt lacomi (aţi văzut cât de rapid se golesc rafturile la magazine?!), cheltuitori (am fost să-mi scot bani şi a trebuit să caut 3 bancomate pentru că două dintre ele nu mai aveau caş) şi grăbiţi, foarte grăbiţi.

Zilele ce preced sărbătorile de iarnă sunt zile pierdute, în care efectiv alergăm dintr-un loc în altul, ne culcăm târziu, ne trezim devreme, spălăm, gătim, călcăm, aspirăm, pentru ca totul să fie perfect. De Crăciun.

Tot de-aia gătim 97547 feluri de mâncare şi chemăm apoi salvarea. Tot de-aia cresc vânzările la Mezym forte (ieri la farmacie chiar am auzit o tanti zicându-i alteia „Trebuie să-mi iau Mezim că sigur o să mi se facă rău de la mâncare”. Alo, tanti? Păi nu e mai uşor să nu mănânci atât de mult?).

De unde toate astea? Păi din mentalitatea românului care-i om sărac şi nu-şi permite să aibă de toate 365 de zile pe an. Aşa că alege una în care să simtă ca un rege – crede el – cu masa plină de bunătăţi. Crăciunul e doar o dată în calendar, aleasă de comun acord, în care să se înfrupte dintr-un festin regal. Doar că un rege, atât de plictisit de bunătăţi ar mânca cu siguranţă cu cumpătare. Şi ajungem deci la concluzia ca românul e un coate-goale, cu mentalitate de sărăntoc. Şi nu, nu e o jignire. Adevărul e că suntem prea săraci ca să nu mâncăm ca porcii de Crăciun!!

Vă doresc sărbători fericite, în ciuda faptului că sunt sora mai mică a lui Grinch (sigur mă recunoaşteţi pe stradă că-s verde şi am faţa de nef..ericită).

Etichete: ,

După ce am fost tăguită să scriu despre asta de două ori, iote că scriu:

Pe 15 decembrie 2008, in club The Silver Church – Calea Plevnei, nr 61, ora 20:00 va avea loc cel mai “altfel” bal al bobocilor: MΞDIA NIGHT 2008! Iesim din tipar(e) si aducem pentru voi cei mai tari oameni de media care vor lasa eticheta la o parte si care vor petrece, vor dansa si vor bea cu voi! Evenimentul va fi transmis live pe blogul medianight.info, blog proiectat in club.

Si pentru ca vrem ca voi sa intrati deja in spiritul balului, va propunem o leapsa.

Primii 3 jurnalisti cu care ai bea o bere

Care sunt ei? Oare ii vei intalni la MΞDIA NIGHT? Ce le-ai spune?

1. LARRY KING (Bănuiesc că nu mai e nevoie de detalii. Sunt mii de subiecte pe care le-aş aborda…)

2. LETIZIA ORTIZ ROCASOLANO (nu atât pentru capacităţile ei de jurnalistă ci pentru că-mi imaginez că e interesant să stai de vorbă cu o prinţesă-ziaristă şi pentru că ea poate face din presă  „prima putere în stat”)

3. CORINA CARAGEA (nu prea e ea jurnalistă, dar mi se pare cea mai caldă faţă care apare la noi pe sticlă şi pentru că am zis să includ măcar pe cineva de la noi în top. Cu ea aş discuta despre fotbal!!!)

Nu tăguiesc pe nimeni mai departe.

Etichete: ,

If you want to learn to love better, you should start with a friend who you hate.

Ce cred copiii despre dragoste?

Un articol absolut delicios, aşa cum i-am spus şi autorului blogului:

what does love mean?


Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Top click-uri

  • Niciunul