Despre

Posts Tagged ‘jucării pentru copii

Vai, vai, am uitat două „jucării” care nu doar că mi-au marcat copilăria, dar le-am adorat:

Bicicleta – am primit-o de ziua mea, când am împlinit 6 ani şi a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Mergeam pe bicicletă zilnic, ore-n şir… Bicicleta mea, deşi nu a intrat în categoria miilor de chestii pe care le-am botezat cu nume stupide, mi-a fost tare, tare dragă. Era albă, cu nişte flori mov pictate pe cadru (mă rog, n-avea cadru ca era bicicletă pt fetiţe, avea o bară oblică…), un coşuleţ alb în faţă, şaua era mov deschis, pedalele tot mov. Avea nişte roţi ajutătoare albe. Doamne, cât iubeam bicicleta aia!!!!

Bicicletuţo… încă te mai iubesc, să ştii!! Şi ştiu că acolo, în Raiul Bicicletelor eşti fericită, pentru că meriţi!!!!!

Rolele – mi le-am cumpărat singură prin ’99. Îmi amintesc că am strâns ban pe ban ca să le cumpăr. Erau de-alea de plastic, care făceau zgomot, dar era plastic de cea mai bună calitate, iar ele, draguţele de ele, încă mai există printr-un sertărel undeva…. Mi le-am dorit tare mult. Acum am unele cu roţi de silicon pe care le iubesc cel puţin la fel de mult. De data asta au fost cadou. De la cineva drag. Se ştie el cine.

Bun, şi aş mai vrea să amintesc un personaj drag uneia dintre iubitele mele sore: Sandy – păpuşica blondă cu părul scurt şi training mov pe care sor-mea o iubea la nebunie şi care ani de zile avea un loc privilegiat pe recamierul nostru.

Bun, acum mai rămâne doar să postez şi nişte poze… Am rămas datoare şi cu alea de la Paris, ştiu.

Anunțuri

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la jucăriile copilăriei mele îmi vine să mai fiu copil de două-trei ori. Aşa că vă invit să vă enumeraţi şi prezentaţi jucăriile care v-au marcat copilăria. O să încep eu, în ordine aleatorie, ca să nu se supere nimeni:

  • Pusini – fidela acompaniantă a nopţilor mele, ursulica Pusini împlineşte de Crăciunul acesta 13 ani. A fost adusă de Moşul în ’95. Numele îi vine de la mania mea de a-mi numi pluşurile „Pusica”, „Pufica” şi altele asemenea. Mania mi-a trecut după vârsta de 9 ani. Pluşurile au rămas. De precizat că Pusini şi-a întâlnit de curând sufletul-pereche, Potok, în vârstă de 24 de ani. Cu ei doi îmi împart patul  momentan (nu-mi place să dorm singură!)
  • Jaime – se citeşte „Jaimi” şi este un ditai păpuşoiu’ (nu mă refer la porumb!) de 3 kg. Mi l-a adus Moşu’ în ’94. La vremea respectivă era aproape mai mare ca mine. L-am cărat prin aeroporturi şi am fost „ameninţată” că îl vor tăia la vama ca să-l caute de droguri. Spre fericirea mea, Jaimilică e încă întreg şi mă priveşte de pe şifonier galeş, cu ochii lui albaştrii şi pletele lui blonde.
  • Fofinha – este o şoricioaică destul de voluminoasă pe care am primit-o cadou de ziua mea în ’96. „Fofinha” înseamnă dolofană. Şi ea a fost cărată prin diverse aeropoarte şi a scăpat nevătămată, slavă Domnului!
  • Dolly & Maria – două papuşele mari şi simpatice. Dolly „cântă” melodia „Old McDonald has a farm ya-ya-yooo” şi i se aprind cerceii verzi (acum nu i se mai aprinde decât unul, ce-i drept). Maria  e papuşa clasică de 40-50 cm (la fel ca Dolly). Numele ei nu este decât o altă dovadă a egocentrismului meu.
  • Roza este era o păpuşă galbenă de plastic (goală pe dinăuntru) cu care făceam baie. Deşi galbenă, mie-mi plăcea să-i zic Roza.
  • Iepurica & Ursulica – sunt – evident! – două pluşuri în formă de…. iepuroaică şi ursuloaică. Lipsa de imaginaţie a numelor lor nu îmi aparţine, ele fiind proprietate a surorei mele.
  • Păpuşile Barbie: Jennifer, Jennifer şi iarăşi Jennifer: am avut multe păpuşi Barbie. Când mă jucam cu ele le chema de fiecare dată Jennifer. Majoritatea au rămas fără câte-un picior. De precizat că eu la 12 ani încă mă jucam cu păpuşile (Barbie), dar ajunsesem la nivelul de dizainăr, nu mă mai jucam de-a mama şi de-a tata. Am avut şi-un Ken, dar el era soţul lui Steffi, care Steffi nu era Barbie!!
  • mixerul mov – aveam un mixer mov de care eram îndrăgostită. Bucătăream frunze, fructe, plante otrăvitoare, orice se putea amesteca în micuţul castron galben care însoţea mixerul!
  • Grasu – este un hipopotam roz pe care deşi L-am primit (adică EU!) cadou de ziua mea din partea surorilor mele, acum îi veghează patul şi nopţile… sorei mele (da, adică ŞI-a cam făcut singură cadoul)! Numele îi vine de la silueta „silfidică” pe care o are. Acum, ce-i drept, e cam strâmb. Deh, are şi el anii lui.

În speranţa că nu am uitat pe nimeni şi cu promisiunea de a posta poze cu cei despre care tocmai am vorbit, mă duc să-mi usuc părul că-i frig şi sunt răcită.

Aştept să aud despre jucăriile care v-au marcat vouă copilăria!!


Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Top click-uri

  • Niciunul