Despre

Posts Tagged ‘luvluvluv

Trebuie să închid o poartă din trecut şi să deschid una nouă total opusă din viitor. E momentul de derivă, liniştea dinaintea furtunii sau cum vreţi voi s-o numiţi. Ideea rămâne aceeaşi: no pain, no gain. Un joc periculos ar spune unii. Rămân totuşi nedumeriri, nelinişti, toate agăţate de confortul în care îmi trăiesc traiul şi-mi mănânc mălaiul şi apare întrebarea firească: de ce să schimb ceva? Am un job fain, hobby-uri, crâşme, oameni interesanţi în jurul meu. Sunt o norocoasă, ce mai! Şi totuşi… sufleţelul meu vrea să se arunce în gol, să rişte, să dea 100% apoi 110%, 120% şi cât o fi nevoie mai departe. De ce? Ca să fiu fericită. Scurt şi la obiect: no pain, no gain.

Azi am avut ocazia să strâng la aceeaşi masă prieteni buni, dragi şi foarte diferiţi. Şi-au dat mâinile, s-au cunoscut, au vorbit şi m-au surprins că la sfârşit s-au înţeles foarte bine. De la „roacări” la amatori de manga şi anime, de la pasionaţi de filmări, la pasionaţi de japoneză şi de croitorie, de la colecţii de ouă Kinder, la colecţii de cărţi, de haine, de materiale, de planuri, vise şi amintiri. În crâşma mea, din colţul blocului unde îmi fac veacul mai des decât pe acasă, oamenii ăştia m-au făcut să am o revelaţie: oricât de diferiţi ar fi ei şi oricât de opuse ar fi direcţiile lor în viaţă, ei au totuşi un lucru în comun: sunt oameni buni. Şi nu, nu pentru că-mi sunt tovarăşi de bere, amăgiri şi vise spun asta. Ei sunt oameni care dau totul. Ca prieteni, la job, la prepararea unui sos de pui cu bulion sau a unor clătite, la mersul pe role şi petrecutul timpului într-o cafenea.

Sunt oamenii care mi-au umplut azi sufletul şi crâşma. Şi mai mult de atât, ca să revin la ce spuneam mai devreme: sunt oameni care mă ajută să-mi asum riscuri pentru a fi fericită. Pentru că ştiu că oricât de rău o voi da în bară ei vor fi acolo (cum au mai fost şi altă dată) să-mi lingă rănile, să-mi dea un sprijin, un umăr de plâns, să mă dojenească, să mă certe când greşesc şi să mă suporte când mă transform într-un mic monstru.

Deci, sunt norocoasă. Şi în caz că nu-i suficient, mai am şi două surori minunate, pe care nu le dau, nu le împrumut şi nu le împart cu nimeni.

So, no pain, no gain. Mă arunc în gol şi văd ce urmează.

Va las aici ceva drăguţ ca să contrabalanseze frigul deprimant de afară.

Etichete:

Da, titlul corect ar fi „Dragostea. Si ipostazele ei.” Just let it go!

Zilele trecute am văzut la metrou o tanti şi un nene, un cuplu extrem de îndrăgostit. Nimic interesant până aici, porumbei exhibiţionişti sunt peste tot. Ceea ce m-a uimit pe mine era o diferenţă absurdă între aparenţă şi esenţă. Ea: păr oxigenat blond, cu rădăcini crescute de cel puţin o lună jumate (rădăcini înfiorător de brunete, de altfel), ceva riduri pe faţă, dinţii din faţă cariaţi, îmbracată ca o ţărancă provincială, poşetă multicoloră plasă de rafie ataşată. El: păr puţin şi gras, chelie multă, şapcă aşezată într-o rână pe scaunul de alături, ţinută de muncitor pe şantier, dinţi: lipsă totală în partea frontală. Bun, erau nişte ţărani! Ceea ce m-a impresionat a fost limbajul lor nonverbal extrem de evoluat: priviri tandre, zâmbete (din partea ei, că el nu avea cu ce.), atingeri pe care le văd la cupluri care au o legătură extrem de profundă. Mi-e greu să descriu exact constrastul ăla grotesc între înfăţişarea lor şi profunzimea cu care se uitau unul la altul. La un moment dar tipa a vărsat pe ea nişte suc (aveau o sticlă de suc cu ei – total irelevant) şi el s-a grăbit s-o şteargă, într-un gest de altfel tandru, cu mâneca bluzei de training.

În fine, iar nu scriu nimic interesant, dar o să vă plictisesc destul cu poveşti de-astea urbane, mai ales de la metrou, că acolo-mi vine inspiraţia.

Ah, şi la ieşirea din metrou, într-un gest profund cavaleresc el ia luat sacoşa din rafie şi i-a făcut semn să coboare ea prima…

Da, şi acum toate commenturile (dacă voi avea parte de aşa ceva, desigur), vor fi legate de faptul că am prejudecăţi, că „ce domne’ dacă arătau ca ultimii cocalari, asta nu înseamnă că nu se pot iubi?”. Ei bine, eu nu la asta mă refeream. Oamenii ca ei se iubesc de obicei altfel. E vorba de cultura şi mediul de viaţă al fiecăruia, iar înfăţişarea lor le trăda originea.


Iulie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Top click-uri

  • Niciunul