Despre

Posts Tagged ‘Ziua Nationala

În alte ţări, ziua naţională e o sărbătoare. La noi? O zi liberă!

În alte ţări, oamenii au cel puţin un steag al patriei lor acasă. Noi avem steaguri cu Steaua, Dinamo, Rapid…

În alte ţări, oamenii petrec 3 zile, comemorând ziua când şi-au dobândit independenţa, liberatea, unirea. Noi nu ştim în ce an s-a petrecut Marea Unire. Sau ce înseamnă. Sau cui i-o datorăm.

romania-harta-tricolora

Eşti român? Ascunde asta! Dacă pleci peste hotare, în juma’ de an trebuie să vorbeşti neapărat româna cu accent (cel mai bun este accentul american). Dacă te întreabă cineva de unde vii, mai bine spui Burkina Fasso decât România. Oricum, nimeni nu ştie nimic despre Burkina Fasso. Poţi să inventezi sau să spui chestii reale din România, atâta vreme cât nu uiţi că Ouagadugu e capitala şi nu Bucureştiul. Ca sa ţii minte: e ca un gângurit de copil: Ua-ga-du-gu!

De ce unde atâta ruşine în a fi român?

Eu propun altceva: hai să facem abstracţie de gropile din asfalt, de nesimţirea ce ne înconjoară şi de alegerile care tocmai au trecut şi să sărbătorim singurul lucru pe care îl avem în comun: România! Hai să sărbătorim prazul, ia, sarmaua, căluşarul, tricolorul, vampiru’, Nadia, Hagi şi toate celelate lucruri unice şi irepetabile care ne definesc ca popor!

La mulţi ani, România! Încă te iubesc!

Anunțuri

O alegorie despre ce înseamnă România pentru mine. Cei care mă cunosc vor recunoaşte toate „personajele” de mai jos!

steagul-romaniei

De ziua Ta şi după atâţia ani de mariaj trebuie să fac câteva mărturisiri…

România e ca o nevastă pentru mine. Suntem ca un cuplu de lesbiene, în care eu sunt bisexuală. Pentru că Românica, nevasta fidelă, un pic grăsuţă, nu foarte atrăgătoare, dar mereu acolo pentru mine, nu ma completează satisfăcător şi nu mă satisface complet. Şi de-aia eu, din când în când, am câte o aventură cu vreun bărbat care-mi oferă ceea ce ea nu-mi poate oferi. Nu-i vina ei.  Bărbaţii ăştia mă vrăjesc, mă ameţesc, îmi promit luna şi stelele. Românica nu ar înţelege vreodată ce mă atrage pe mine la ei. Doar e lesbiană. Dacă ar înţelege, poate ar încerca să ia exemplu şi să se schimbe. Dar ea se învârte în cerc şi schimbările ori nu vin, ori sunt din ce în ce mai neinspirate.

Bărbaţii cu care mă aventurez îmi arată noi posibilităţi, mii de feluri de a fi. Unii sunt doar one-night-stand-uri, alţii sunt amintiri frumoase, iar unii, puţini, au apucat să mă formeze şi i-aş întâlni oricând cu plăcere, dacă nu ar fi la alt capăt de lume. În lipsa lor, mă conformez cu fiii mamei Europa. Unii mai frumoşi şi mai bine făcuţi, alţii mai slăbuţi şi nedezvoltaţi. Dar orice aş vedea şi pe oricine aş întâlni, tot mă întorc la Ea. Şi România mă aşteaptă cu braţele ei celuliticoase larg deschise. Şi e călduţă. Şi confortabilă. Şi depănăm mereu amintiri. Şi oricât aş vrea să o părăsesc, mereu mă întorc la Ea., deşi e cicălitoare şi neîngrijită ca o nevastă comunistă…

Iar Ea e conştientă că o voi părăsi. Cândva, când voi căpăta mai mult curaj, sau poate, dacă vreunul dintre fiii Europei, mai curajos şi mai vânjos (şi mai puţin afectat de criza economică) îmi va face vreo propunere decentă, o voi părăsi chiar mai curând.

Nu vor fi melodrame sau regrete. Pentru că orice aş face… tot la Ea mă întorc. De data asta poate doar în vizită.

România, să ştii că încă te iubesc!


Septembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Top click-uri

  • Niciunul