Paris – oraşul iubirii cu o uşoară aromă de urină

Posted by: clemyaria on: octombrie 3, 2008

• In: personal
• 8 Comments

În ultimul post am promis impresii despre Paris.

Nu prea am chef să scriu aşa că voi face un scurt rezumat: Oraşul e suuuuupeeeeeeeeerb, păcat că-i locuit. Parizienii sunt infecţi (nu vreau să generalizez, dar nu am întâlnit excepţii în cele 5 zile). E un oraş scump, boem, un „must” în palmaresul oricărui călător, paradisul piţipoancelor venite la shopping, neprimitor pentru cei „neboemi”, un oraş care nu inspiră siguranţă şi în care ai senzaţia că toţi se holbează la tine.

În Paris plăteşti pentru absolut orice, inclusiv ca să faci pipi. Preţul mediu pe o vizită la un wc e cam de 50 de eurocenţi. Uneori trebuie să plateşti chiar şi la toaletă în restaurant (chiar dacă eşti client!). Poate de-aia pe străzile din Paris miroase a pipi. Şi la metrou la fel. Şi pe aleile ascunse. Şi în boscheţi. Şi în faţa catedralei Sacre-Coeur. Există, desigur şi wc-uri publice gratuite pe stradă, dar sunt la fel de „atrăgătoare” ca eco-toilet-urile noastre şi dacă nu ai stomacul tare nu prea poţi să intri acolo.

Lucruri care m-au impresionat:

1. Turnul Eiffel. NU poţi să pleci din Paris fără să urci până în vârful lui!!!! E un „hipermust”! Iar apusul văzut de la etajul 2 este cel mai romantic lucru din multivers!!! (Bine, acum depinde şi de persoana care e lângă tine)

2. Catacumbele din Paris. Nu sunt un obiectiv turistic foarte cunoscut, dar merită vizitate. Se află la 20 de metri sub pământ şi au o istorie foarte interesantă: în urmă cu ceva secole (spre incultura mea, nu am reţinut exact câte) în locul respectiv existau nişte cariere de piatră care erau exploatate. După o vreme exploatarea s-a oprit pentru că mai multe construcţii începuseră să se surpeze. Booon. Pe la sfârşitul secolului 18 cel mai mare cimitir din Paris, Cimetiere des Saints-Innocents, a devenit insalubru şi focar de infecţii şi alături de el alte cimitire din oraş, aşă că autorităţile s-au gândit să mute toate osemintele în catacumbe. Şi nu doar atât, au făcut adevărate aranjamente din oasele defuncţilor, astfel încât cranii, tibii şi femure decorează pereţii catacumbelor într-un spectacol grotesco-artistic al morţii. Se crede că printre cele 6 milioane de cadavre (sau ce-a mai rămas din ele) se află şi cele ale lui La Fontaine, Jean Baptiste, etc… Ce m-a impresionat: e un loc mai degrabă profund decât lugubru care te face să te gândeşti la viaţă şi moarte, etc… Poate tocmai de-aia la ieşire ai un caiet de impresii.

3. Sacre-Coeur. E un loc mai degraba impresionant prin amplasare, decât prin orice altceva. Artiştii care pictează în spatele catedralei şi cei care cântă în faţa ei creează o atmosferă boemă şi plăcută. Ceea ce strică atmosfera sunt negrii care te acosează efectiv cu nişte sfori care nu ştiu la ce servesc. Problema e că tipii ăia sunt foarte insistenţi.

4. Luvrul. Muzeul inculturii. Toată lumea merge la Gioconda şi Venus din Milo. Şi eu am fost, de ce să mint? Mona Lisa e mică, aşezată într-o sală plină cu tablouri mari, iar lumea se înghesuie ca în staţia de metrou Romana să se tragă în poză cu Gioconda. Este o dovadă clasică a puterii advertisingului. Săli precum cea a sculpturilor antice precolumbiene şi africane sau ale picturilor miniaturale erau GOALE!!! În fine, trăiască Da Vinci şi codurile lui!

5. Champs Elysees. Un fel de Av. Castellana a Parisului. Un bulevard frumos, plin de magazine în care orice produs e mai scump decât biletul meu de avion până acolo.

Deci, cam atât. Un rezumat cam lung, ce-i drept.

O să pun şi poze, da’ acu’ mi-e lene.

De precizat că aceste impresii sunt pur personale şi nu reprezintă decât imaginea MEA despre Paris.

Etichete: excursii, Franta, Paris, vacanta